“In campament nu e posibila integrarea: aici se devine hot. Campamentul Salone nu e un loc adecvat pentru a creste copiii. Aici forta fizica este puterea si nu cea legala. Seara poti intalni, drogati, oameni beti, ti-e teama sa iesi din casa. Nu exista securitate, nimeni nu te apara. Fortele de ordine se apropie, insa nu intra pe teritoriu, pentru ca au nevoie de mai multe patrule pentru a veghea ordinea in campament. Multi nomazi traiesc din escrocherii, putini se intretin cu o munca onesta”, povesteste Dantes, un rom de origine romana, care prin povestea sa, lanseaza un mesaj de urgenta si de alarma cu ocazia Zilei Internationale a romilor si sintilor. Convietuirea in campament, cu buni si rai impreuna e dificila si delicata, deoarece aici locuiesc diverse nationalitati, unele lipsite de o educatie de baza. Nu e usor sa ai sub control 2000 de romi pe un teritoriu rezervat pentru 500 de persoane, ce a devenit intre timp un ghetou. Autoritatile le-au pus la dispozitie containere, lor le ramane sa aiba grija mancarii. “Nu exista nici o ingrijire medicala pe terioriu si exista riscul epidemiilor. Unica solutie e sa mananci la comunitatea Sant’Egidio ori la Caritas, unde ti se da si de imbracat si poti face si o baie”.
“Daca nu esti atent la educatia copiilor, risti sa-i pierzi, ei sunt ispititi in orice moment si pot urma exemplul rau al copiilor de bani gata, bine imbracati si cu buzunarele pline, pe cand ai mei deseori nu au nici paine, nemaivorbind de dulciuri. Din fericire sunt integrati bine la scoala si au multi prieteni italieni, reprezentand copiii rom la intalniri si congrese peste hotare”, zice Dantes, care la ai sai 41 de ani intretine singur familia, sotia casnica si cei 4 feciori. Copii sai frecventeaza cursuri pentru straini si colaboreaza cu asociatii. “Cel mai mare e unicul rom de pe teritoriu, care termina liceul, un alt fiu al meu ar vrea sa devina bucatar”.
“Ne dorim mult sa abandonam campamentul, eu vad un alt viitor in Italia pentru copiii mei divers de realitatea acestor structuri. Suntem recunoscatori ca avem lumina electrica in containere, si de asemenea apa ca sa ne ingrijim copiii si sa-i trimitem curatei la scoala. La inceput traiam intr-o baraca, in conditii igienice precare, iar micutii isi pregateau temele la lumina candelelor”. Visul lui Dantes este de a-si lua o casa in chirie, dar cu un singur salariu nu poate sa plateasca totul, deaceea asteapta ca fiul cel mai mare sa-si gaseasca o munca dupa liceu. “A fost greu, dar am ramas onesti. Pentru a ne integra bine e nevoie ca sa traim in mijlocul italienilor, sa convietuim impreuna, nu izolati, inchisi dupa un perete. Pentru ca odata iesiti de dupa ingraditura, romii se revolta si fac lucruri urate.”
“Romii din Romania sunt mai educati fata de nomazii din campament, proveniti din Serbia, Montenegru, Bosnia si Hertegovina”. Dantes a frecventat scoala la el in tara pana la 18 ani, cand s-a insurat. Romii din Romania se intorc in tara, dar revin in Italia din cauza saraciei ce prevale. Ca si in oricare alta comunitate, sunt si aici persoane bune si mai putin bune. Prejudiciul ca romii cauta castig usor nu e intotdeauna adevarat. “Italienii nu cunosc adevarata realitate a lor, ei cred ceea ce se vorbeste in jur despre romi, ca fura, cersesc si ca fac rautati. Nomazii, care muncesc asa ca mine, raman neobservati.”
Sofer pentru asociatia ,,Sport fara frontiere”. Dantes si-a gasit de munca facand voluntariat, insotea copiii cu dificultati sa faca sport. Odata ce si-a demonstrat capacitatea si seriozitatea in lucru, a fost angajat. Cu multa grija si dragoste insoteste copiii cu dezabilitati la distractiile sportive, pe unii ii insoteste in piscina. “Ma simt foarte bine intre copii si persoanele cu care colaborez au un suflet mare.”
“Poporul rom e unicul popor care ar merita premiul Nobel pentru Pace, nu a mai facut nici un razboi. Nomazii sant talhari, dar nu asasini. Iubesc muzica,avem o frumoasa sensibilitate si un suflet profund”, conclude Dantes. Din partea statului italian asteptam sa fim ascultati, asteptam mai multa comunicare si incredere. Ne pare tare rau ca pentru ei suntem doar niste tigani”.
Raisa Ambros
(03 aprilie 2013)
Traducere Claudia Lupascu
Leggi anche…
Rom e sinti, proposte per il riconoscimento di una minoranza