In Romana

Mihaileanu: bogatia naste din culturile care se intrepatrund

Radu Mihaileanu, regizorul filmelor Train de vie si Concertul, se afla la Roma. Insa doar pentru o zi. Se pregateste de plecare, oaspetele de onoare a celei de-a 20-a editie al Festivalului de film Ventotene, are va avea loc intre 25 iulie si 3 august, “mic dar european”, cum este numit de catre directoarea Loredana Commonara “deoarece se inspira din Manifestul Ventotene de Altiero Spinelli, care a ispirat Miscarea Federalista”.Mihaileanu este primul regizor care va primi Premiul Vantul Europei (Vento d’Europa), inaugurat anul acesta si dedicat celui “care a redat prin operele sale o cultura cu impronte europene”. Cinematografia lui Mihaileanu “vorbeste de multe culturi, popoare si moduri de a gandi cu o unica perspectiva: demnitatea umana”. Este si un mod de a aminti ca filmul este o arta si un mijloc de comunicare universal: pentru ca e facut din imagini “care permite de a construi istorii pe intelesul tuturor”.

Radu Mihaileanu sotto Fellini @ Mibac Roma

Oaspetele noului ambasador al Romaniei in Italia, Dana Manuela Constantinescu, Radu Mihaileanu, francez de origine romana, declara ca este mandru de acest “premiu pentru Europa” – o Europa care a inceput dezvoltarea “imediat dupa razboi, cand nu ne puteam gandi la o infratire” – si mandru de a fi roman deoarece “acolo a luat nastere: infratirea exista gratie exceptiei culturale, dat fiind ca Franta, Italia si Romania s-au luptat pentru identitatea si diversitatea noastra in acelasi timp”.Exceptia culturala este un neologism: o exceptie al principiului pietei libere, cu scopul de a proteja identitatea si specificul unei culturi cu riscul unei convergente progresive spre un model cultural unic” (sursa: Treccani). “8000 de artisti”, continua Mihaileanu, “s-au unit acum pentru a salva aceasta bogatie care naste din culturi care se intrepatrund”. Pozitie sustinuta de curand si de catre ministrul culturii Massimo Bray.Insa lumea nu este facuta doar din culturi, “exista si individul care pune la dispozitia tuturor individualitatea sa, un fel de bun comun: in momentele dificile e important sa ramai tu insuti si mereu in dialog cu altii. Numai asa se poate rezolva razboiul sau criza”.“Nu sunt religios, dar ma intereseaza spiritualitatea” – si filmele sale vorbesc clar – “in Biblie scrie che Dumnezeu i-a spus lui Avram, urca spre Israel. Pentru mine acel urcus era cresterea si traversarea raului, unde nimic nu este la fel si corespunde vietii. Este intalnirea intre eul profund si celalalt, adica Europa: o cale unica de iesire a extremismului in crestere care risca sa ne lase in spatele zidului care protejeaza acea bogatie de care vorbeam inainte” in loc sa o impartasim.

Circula o energie pozitiva in cinematografia romaneasca: in ultimul timp e dotata de forta, este tanara si creativa, e suficient sa ne gandim la ultimul Urs de aur berlinez acordat filmului “Cazul Kerenes” de Calin Netzer, promotia 1975. “Romania atraverseaza o nouvelle-vague, o renastere, desi nu a pierdut niciodata identitatea si vitalitatea: in anii ’70 aveam o scoala importanta de teatru si cinematografie, dar filmele si cartile au suferit in urma cenzurii. Astazi putem spune ca probabil din cauza cenzurii Romania a recuperat creativitatea sa. In fiecare an este un nou regizor premiat…”: Cristian Mungiu, 1967, printre invingatorii la Cannes in 2012 cu Dincolo de coline, Cristi Puiu, 1967, multipremiat pentru a sa dark comedy Moartea domnului Lazarescu, Corneliu Porumboiu, 1975, premiat la Cannes in 2006 cu La est de Bucuresti…“Foarte des este vorba de productii de calitate realizate cu fonduri reduse din cauza problemelor de finantare” care au continuat si dupa caderea lui Ceausescu. “Pentru a ajuta dezvoltarea cinematografiei premierul Ponta s-a gandit la un acord cu Franta”, pentru a aplica “Centrului national de cinematografie” modelul francez de functionare si un sistem de finantare cu fonduri provenite din taxele pe televiziuni. Acelasi tanar prim-ministru care cu putin timp in urma a declarat despre Berlusconi: “este ca si Ceausescu, Europa este un vis al nostru, el este un cosmar”.

De la Shoah la stalinism, de la femeile arabe la problemele din Africa, Mihaileanu a atins atat de multe subiecte incat a starnit curiozitatea asupra noului sau proiect: “incerc sa nu vorbesc mult despre el, un pic din superstitie, un pic pentru ca numai dupa ce termin scenariul, inchei totul, inteleg care element din subconstient m-a condus acolo”.“Istoria vorbeste despre un om de origine Masai la Los Angeles. Din Tanzania, leaganul umanitatii unde a fost gasit primul individ si unde mai exista, desi cu dificultati, armonia intre natura si animale, pana in California, leaganul cinematografiei si apogeul civilizatiei umane care poate fi si foarte periculoasa cu acceleratia sa. Imi propun sa abordez doua realitati, dar nu in modul maniheist alb/negru…”Mihaileanu ramane ermetic, dar avem trei certitudini.Muzica: “o consider arta suprema, tot universul e patruns de muzica si ritm. Daca intr-un film nu este muzica, exista montaj si expresia actorilor. Sunt un pic frustrat ca nu sunt muzician, dar filmele mele sunt foarte muzicale datorita autorului meu”, Armand Amar compozitor izraelian si francez de origine marochina, care in 2010 a castigat Premiul Cesar pentru cea mai buna coloana sonora pentru filmul Concertul.Diversitatea: in stilul Peter Brook si lui Mihaileanu ii place sa lucreze cu actori din diverse tari, de multe ori opuse sau in conflict unele cu altele: “imi amintesc ca erau 11 nationalitati in Train de vie intre belgieni, francezi, jugoslavi si sarbi, 7 pentru La source des femmes, “intre palestinezi si izraelieni, algerini si marochini… fiind la inceput un actor destul de stangaci”, ne destainuie “iubesc actorii, important este sa le dai informatii ca si cum s-ar fi nascut in acelasi sat. In 3/8 luni de munca se nasc prietenii: in timpul filmarilor la La source des femmes locuitorii satului au devenit prietenii nostri, incat la sfarsit ne-a parut rau ca plecam”.Realitatea dura si dorinta de a rade: inca o data inconfundabila abordare tragicomica. Cum se revitalizeaza argumente atat de importante? “Abordez intotdeauna partea tragicomica a personajului pentru ca viata este tragicomica, uitati-va la Italia, este o comedie din arta lui Ionesco. Cateodata vesela, cateodata trista. Pentru a nu ceda exista replica, tragicomedia, Yin si Yang. Ma uimeste deseori prostia si ma intreb daca vom reusi sa supravietuim, uneori imi raspund ca da, alteori ca nu.”

Alice Rinaldi (24 iulie 2013)

Traducere de Raisa Ambros