Riscul in meseria de sindicalist: „Daca ii tutelezi pe angajatii mei iti tai capul!” Aceasta este amenintarea cea mai grava primita chiar zilele trecute si care a fost deja denuntata la politie de catre Iulian Manta, angajat de aproape 10 ani la sindicatul FENEAL UIL. „Eu imi fac doar meseria, e de datoria mea sa explic drepturile muncitorilor, dar trebuie sa ma gandesc si la protectia familiei mele, la fiul meu”. Persoana care l-a amenintat este si ea de origine romana, un maistru de santier de la firma pe numele sotiei sale care n-a platit de luni de zile salariile propriilor angajati, amenintandu-i si pe acestia. E curios daca acest roman ar fi avut curajul de a spune aceleasi fraze unui sindicalist de origine italiana.
In perioada crizei globale, sindicalistului Manta i se adreseaza strainii care reprezinta 50% din forta de munca din industria de constructii. Dintre acestia, circa 40 de mii sunt romani angajati cu acte in regula doar in regiunea Lazio, dar sunt o multime care muncesc la negru sau mai exista si formula „in grigio”: cand companiile angajeaza muncitorii cu un alt tip de contract decat cel prevazut de lege sau cu un contract part-time chiar daca se lucreaza 8 ore. Emigrantul sustine ca este satisfacut de plata zilnica de 80-90 de euro. Dar daca dupa 2-3 ani ramane fara munca, somajul si contributiile varsate vor fi in functie de cele 4 ore din contract, fara a mai vorbi de cele 104 ore necesare pentru a primi alocatiile pentru copii.
„Am venit din Romania ca sa construiesc blocuri cu promisiunea ca mi se va da un salariu decent, masa si cazare. In schimb, am fost obligat sa dorm intr-un cort improvizat din nylon pe santier, cu o plata de 5 euro pe ora si fara a mi se asigura mancarea”, povesteste Gheorghe, in sala de asteptare a sindicatului. „Mie angajatorul mi-a dat mereu bani putini in avans cat sa-mi ajunga pentru masa si cazare, tot imi promitea ca imi da si restul salariului, dar au trecut 2 ani si nu am primit cat mi se cuvine, sunt constrans sa il denunt”, spune Pavel, muncitor roman. Lui Ion ii pare rau ca a avut incredere deplina in seful sau: „M-a concediat dupa un an si mi-a zis ca nu imi plateste TFR, deoarece ma va reangaja dupa o luna. Nu s-a tinut de cuvant si am pierdut si posibilitatea de a beneficia de somaj”. Marin a semnat actele precum ca a primit banii pentru TFR inainte de a fi platita suma cuvenita si astazi nu poate demonstra ca in realitate nu a primit nimic. Alex vrea sa-l dea in judecata pe angajatorul sau pentru ca a muncit fara contract si nu a fost remunerat, dar martorii sai au renuntat sa-l sustina din frica de a pierde ei insisi locul de munca. „Pe mine m-au platit la timp, insa cu cecuri neacoperite la banca”, marturiseste Nicu.
„Nu recomand nimanui de a lucra in constructii ca si persoana fizica autorizata, in cazul in care angajatorul te obliga sa-ti deschizi „partita IVA” ca apoi sa o gestioneze el”, adauga Iulian Manta. „Sunt persoane care au incredintat gestiunea actelor PFA sefului si s-au trezit in situatia ca trebuiau sa plateasca taxele pentru 3-4 ani retroactiv, aveau imprumuturi la banca, masini si alte bunuri pe numele lor: un fenomen care se repeta periodic. Din pacate, muncitorii nu pot demonstra ca actiunile nu le apartin si trebuie sa raspunda personal cu bunurile proprii”. Exista multa dezinformare in cadrul comunitatii romanesti si nu numai, lumea se uita la sindicat ca la ceva amenintator, le e frica sa se apropie, sa vorbeasca, sa intrebe, sa-si ceara drepturile. Iar frica de a denunta este si mai mare: oamenii prefera sa indure, sa fie mintiti si umiliti in schimbul unei bucati de paine astazi decat sa ramana someri fara a-si putea asigura ziua de maine. „Ca si reprezentanti ai sindicatului mergem pe santiere sa explicam ce inseamna un contract de munca, cum se face un denunt, o disputa sindicala, cum se obtine somajul. Noi nu verificam siguranta la locul de munca dar putem semnala lucrurile in neregula agentiilor competente”.
Siguranta la locul de munca. „Se intampla multor romani sa aiba incidente la locul de munca, in special la firmele care nu au urmat cursul de siguranta la serviciu. Inainte sa fiu sindicalist, am muncit pe santier: acolo alergi mereu pentru a demonstra ca esti competent, de multe ori te pun sa faci manevre sau sa folosesti utilaje pe care nu esti in stare sa le stapanesti si atunci poti risca mult. Trebuie sa stai atent sa nu le faci rau nici colegilor de munca, dar sunt si lucrari pe care poti sa le refuzi, in caz ca angajatorul te obliga valutam apoi impreuna cu sindicatul daca are dreptate sau nu. Mai exista si erori mecanice sau cauzate de oboseala dupa 9-10 ore de munca sau in timpul schimbului de noapte”. Foarte des, cand muncitorii activeaza fara contract, angajatorul ii sfatuieste sa declare ca incidentul s-a petrecut acasa. Iar daca persoana respectiva are consecinte in urma incidentului si dupa 1-2 ani, nu mai poate sa-si ceara drepturile, odata ce a declarat un fals.
Asa-zisele morti albe. „In cazul decesului la locul de munca, in special cand angajatul este fara contract, dupa 10 minute avocatii deja se prezinta la locul cu pricina pentru a-i face pe membrii familiei sa semneze in alb hartiile necesare, cu promisiunea de a fi despagubiti de catre companiile de asigurari. In aceste cazuri, rudele sau familiarii victimei nu au de unde sti suma exacta incasata de avocati si deseori acestia profita de situatie platind mult mai putin familiei decedatului, practic inselandu-i”. Am citit de curand, cu parere de rau, despre romanul care lucra pe santier fara sa fi fost pus in regula si in momentul tragediei a fost aruncat de catre patroni la un depozit de deseuri: deoarece in momentul descoperirii corpului era fara documente, a fost identificat abia dupa 4 ani. Sau despre un alt caz al unui muncitor roman mort la Roma la locul de munca: lucra fara acte, de aceea seful a declarat ca era prima sa zi de angajare. Migrantii accepta deseori conditii neavantajoase de munca din necesitate si disperare, platind cu propria viata. Cum se poate proceda pentru a combate fenomenul si de a stimula constiinta angajatorilor?
Raisa Ambros (28 august 2013)