Pe parcursul a doua decenii existenta asiaticilor pe pamantul italian s-a inzecit, de la aproximativ o suta de mii de la inceputul anilor ‘90 la aproape un milion in 2012- 942.443 mai exact. Este ceea ce reiese din munca desfasurata de catre Centrul de Studii si Cercetare Idos/Immigrazione Dossier Statistico si publicat in primul numar al noii serii a revistei “Affari Sociali Internazionali”, promovata de catre MoneyGram si prezentata pe 25 iulie la Auditorium din strada Rieti, in apropiere de piata Fiume. Obiectivul este sporirea cunoasterii lumii migratiilor si a perspectivelor economice care pot sa derive, atat pentru Italia cat si pentru tarile de origine a fluxurilor.
Remitentele. Datele de la Banca Mondiala atesta o crestere globala a expedierilor de bani in intrarea pe continentul asiatic egal a 260 miliarde de dolari in 2012, dintre care 3,7 miliarde provin din Italia, cu o cadere de 4% fata de 2011, dupa ce diferenta intre 2010 si anul urmator vedea un sold activ de 23%. Principala tara de destinatie este China, cu 2,5 miliarde, urmata de Filipine (600 de milioane), Bangladesh (290) si India (206). Incidenta media pentru Pil depaseste 10% in diverse tari, ca Filipine, Bangladesh, Afghanistan si Sri Lanka, ajungand chiar la 47% in Tagikistan, valoarea cea mai inalta la nivel global.
Criza a avut consecinte asupra comunitatilor, explica Romulo Salvador, consilier adjunct al Primariei din Roma. Mai ales pentru filipinezi, in majoritate angajati in sectorul casnic, “care este vital, dar este si prima cheltuiala care se taie atunci cand familia trebuie sa revada bilantul. Cu toate acestea filipinezii implicati in sector sunt aproape 39% urmati de singalezi cu 31. Consecinta logica a reducerii ofertei de munca in sectorul casnic a fost reducerea circulatiei banilor prin intermediul remiterilor de bani”.
La adapostul de criza sunt mai ales muncitorii din sectorul agroalimentar, cu prevalenta indieni; cei mai penalizati pakistanezii, concentrati in ramura industriala (40% din total), in particular in sectoarele de inginerie si edilitar, conditie care priveste in masura mica de asemenea si bengalezii.
“Treizeci de ani in urma Occidentul investea in Asia”, situatia este pe cale sa se dea peste cap, povesteste Lifang Dong, avocat de origine chineza dar in Italia de la varsta de sase ani. A se distinge in initiativa antreprenoriala autonoma sunt efectiv chinezii, care cu aproximativ 36.500 de titluri de firma in 2011 erau in urma doar a Romaniei si a Marocului. Factorii de forta stau in inserirea in nise specifice unde nu actioneaza concurenta italiana si strategia ii pune des la adapost de ciocnirea undei crizei, cu o proba de mare flexibilite si dinanism in tesutul economic national.
Investitiile in cultura “Este un sector unde nu se investeste niciodata, mai mult se taie”, se lamenteaza Jamil Ahamede, traducator indian si finalist la MoneyGram Award 2013. Iata de ce relansarea revistei Affari Sociali Internazionali, nascuta in 1973, poate fi un semn positiv in acest sens, dincolo, dupa cum a fost deja spus, de a favori cunoasterea si reflectia integrarii, care evident ar trebuie sa porneasca de la scoli si locuri de munca: “statul si institutiile demonstreaza indiferenta, intr-o tara civila legile se perfectioneaza, este de la baza societatii de drept roman incoace”, referirea-de asemenea- in polemica asupra temei cetateniei.
Problema asupra argumentului este vizibila daca este comparata cu alte tari, cum ilustreaza in interventul sau Ejaz Ahmad, mediator cultural pakistanez: “cand revin in Pakistan zborul cel mai economic face escala in Arabia Saudita, unde incrucisam avionul provenit din Olanda. Acolo generatiile de al doilea grad au pasaport, ale noastre stau cu permis de sedere.
In 2011 achizitiile de cetatenie au fost 170.000 intre asiaticii din Uniunea Europeana, cu numarul cel mai inalt de concesiuni in Marea Britanie, 97.000. Italia nu a avut o greutate in prim plan, franata de procedurile bazate exclusiv pe ius sanguinis: abia 6.259 naturalizarile din ultimele douazeci si patru de luni. Dupa India, cu 31.700 achizitii totale, gasim Pakistan, 22.400, Iraq (18.500), China si Filipine atestate in jurul la 12.000.
Statistici. Pentru ceea ce priveste noile intrari, noii veniti au fost in special pentru motive de educatie (40%) si reunire familiala (26%). Munca nu mai este ratiunea principala, complice criza, si este coborata la abia 20%. In total, marea majoritate sunt chinezi, 277.000, a treia comunitate cea mai mare dupa marocani si albanezi. Apoi filipinezii, 152.000 si indieni, 145.000. 46,3% are un permis de lunga durata, in 31,2% de cazuri se trateaza de minori. Studentii sunt ajunsi la cota de 119.346, dintre care aproape in totalitate apartenenti la sase nationalitati, chineza, indiana, filipineza, pakistaneza, bengalesa si singaleza, distribuiti pentru scoala primara 37%, 24% pentru gimnaziu de primul grad si 19% in gimnaziul de gradul doi. Doar 12.00 inscrisi la universitatile publice.
Gabriele Santoro
(26 iulie 2013)
Tradus de Laura Popa