„A fi nominalizat printre candidatii pentru premiul MoneyGram Award 2013 pentru mine este ca si cum l-as fi castigat”, zice Liviu Dotcos, antreprenor de origine romana si proprietarul restaurantului “Trattoria moderna” din centrul Romei. Indeplinea si el toate cerintele pentru a fi castigatorul oricarei dintre categorii sau al premiului pentru intreprinzatorii migranti din Italia, care a fost inmanat, insa, polonezului Marcin Saracen, si se bucura foarte mult ca a avut ocazia sa participe la concurs. MoneyGram premiaza antreprenorul strain al anului persoana care a demonstrat curaj, pasiune, talent si creativitate in propria munca. Alti invingatori ai premiilor de categorie sunt: Tito Anisuzzaman (Bangladesh), Tsi Hsi Sun (China), Liliam Altuntas (Brasilia), Tamas-Laszlo Simon (Ungaria) e Maria Cecilia Caceres Siguas (Perù). In acest an, MoneyGram Award a avut drept oaspete de onoare la seara de gala ministrul pentru Integrare, Cécile Kyenge. Au putut participa toti antreprenorii straini din Italia ce au creat o activitate proprie in sectorul comercial, industrial si in domeniul serviciilor. In 2012, premiul pentru Cresterea Profitului a fost acordat romanului Florin Simon. “Inovatie si calitate in munca, a uimi, a vedea profitul acolo unde altii nu-l vad”, acestea sunt doar unele dintre cerintele enumerate de bucatarul-sef pentru a deveni un invingator. In activitatea sa, Liviu a demonstrat multa determinare si tenacitate, s-a dedicat cu pasiune bucatariei italiene, reuseste sa surprinda fiecare client care se intoarce cu placere sa manance la el: satisfactiile care vin de la oameni depasesc valoarea oricarui premiu. “Italia este o tara dificila pentru migranti, trebuie sa se integreze si sa inteleaga mecanismele sociale si economice, sa lucreze constiincios, sa reuseasca sa patrunda acolo unde altii nu au reusit”. Iar Liviu este unul dintre romanii care s-a impus cu succes ca si antreprenor pe piata italiana.
Matematica si creativitate in bucatarie: prin restaurantul sau trec persoane de pe tot globul. Datorita faptului ca este recomandat de cei care deja au mancat si au apreciat bucatele si isi trimit prietenii la sigur pentru a savura ceva deosebit, gustos si a se simti bine – chiar daca la el gasesc specialitati italiene cu acelasi nume ca si in celelalte localuri – sigur bucatarul-sef Liviu mai adauga ceva de la el, fie la receta, fie in prezentarea mancarii, ca sa nu mai vorbim de timpul pe care il gaseste sa schimbe doua vorbe cu clientul. „Am facut diverse munci umile: am lucrat pe santier, am carat si am montat mobila, am distribuit pliante pentru publicitate, insa nu eram satisfacut. Apoi am gasit de munca in bucataria unui restaurant la periferia orasului”. Liviu Dotcos a ajuns la Roma in 1992 si timp de 14 ani a lucrat in trei restaurante, in ultimul ca si bucatar-sef in zona piazza di Spagna. Acolo a inteles ca visul sau este de a pune pe picioare propria afacere, tot in centru. „Am avut norocul de a invata sa gatesc la locul de munca. Imaginati-va o persoana care se uita luni de zile la un text in chineza si intr-o zi isi da seama ca il intelege. Asa am descoperit si eu talentul meu pentru bucatarie”. Si-a deschis restaurantul in 2006, odata cu nasterea fiului sau, cand i s-a schimbat viata: tanarul roman a avut un vis, l-a urmat si a reusit sa-l realizeze. „E nevoie de multa seriozitate, putere si fantezie in aceasta meserie, de continuitate si perseverenta, nu poti munci doua zile si apoi sa te opresti”.
Staff-ul international: la restaurantul lui Liviu muncesc persoane de diverse nationalitati. Angajatii care fac minuni in bucatarie sunt: un brazilian, un student din Camerun, care ziua invata la a doua facultate si seara lucreaza, o tanara romanca talentata si un ajutor de bucatar tot din Romania, foarte eficient. „Au caractere diferite, dar se completeaza si se ajuta unul pe celalalt, cu o enorma vointa de a invata meserie si de a creste profesional. Fiecare aduce cate ceva din cultura sa, din educatia si mentalitatea de acasa, dar la locul de munca devin cu totii o echipa, isi unesc puterile pentru a oferi clientilor specialitati italiene de calitate superioara”. In sala intalnim chelneri din Franta, Romania, Australia, Lituania. „Mi se adreseaza diversi tineri in cautare de munca, dar inainte de a-si demonstra disponibilitatea si de a arata ce stiu sa faca, se intereseaza de salariu. Din pacate, chelnerii care muncesc aici doar pentru a castiga spaga nu raman pentru mult timp”. Liviu considera ca in perioada de criza persoanele trebuie sa se arate mult mai disponibile la serviciu. Sa munceasca atunci cand este de lucru: daca se intampla ca intr-o zi sa fie mai multi clienti, sa ramana cateva ore suplimentare sau daca li se cere sa inlocuiasca pe cineva in ziua lor libera, ar trebui s-o faca cu placere. „Cand o persoana are dorinta de a munci, se vede imediat. Italienii nu sunt rasisti, ofera posibilitatea tuturor migrantilor de a fi angajati. Daca vrei sa obtii o slujba trebuie sa fii dispus sa dai ce ai mai bun in tine. In Italia orarul, modalitatile si atitudinea fata de munca sunt diferite fata de cele din tara noastra si trebuie sa te adaptezi. Lucratorii astazi sunt tutelati de catre sindicate, pe mine ca si antreprenor, nu ma protejeaza nimeni, trebuie sa am grija de mine insumi”.
Prejudecatile fata de romani. Foarte des clientii vin nu doar pentru a manca, dar si pentru a vorbi cu Liviu si a-i povesti problemele lor, si nu inteleg ca el in acele momente trebuie sa tina sub control situatia de la restaurant, care de obicei e plin. Ar ramane ore intregi sa-i asculte si sa glumeasca cu ei, insa responsabilitatile si munca nu-i permit. Are si foarte multi clienti fideli italieni, care au preferat sa incheie o conventie pentru a manca bine la un pret convenabil inainte de a merge la teatru sau cinema sau dupa spectacole. Doar o zi in luna prepara mancaruri romanesti cu meniu fix pentru toti mesenii straini si italieni. Toti cei care au gustat specialitatile romanesti au ramas satisfacuti. In anumite situatii, Liviu este constrans sa prezinte aceste bucate drept tipice anumitor zone din Italia, deoarece cuvantul romanesc inspaimanta multa lume. Un cuplu din Brescia de exemplu, dupa ce a mancat bine, a vorbit si a glumit cu Liviu, i-a facut complimente, a ordinat un desert si l-a intrebat de unde se trage. Cand a auzit ca vine din Romania, a cerut imediat nota de plata, deoarece niste romani au comis un furt in casa lor. Din acel moment, bucatarul-sef se gandeste bine daca sa spuna adevarul despre originea sa ori sa se dea francez pentru a evita orice forma de discriminare.
“Migrantii sau romanii care vor sa devina antreprenori, ar trebui sa aiba doza necesara de curaj deoarece oricat n-ai fi de competent sau oricat de multi bani n-ai avea, trebuie sa stii unde vrei sa ajungi. A deschide propria activitate doar cu scopul de a nu mai avea un sef care sa te comande este o eroare, o poti face doar cand te simti intr-adevar in stare sa conduci tu insuti alte persoane. Mai intai de toate, trebuie sa stii cum se face un business plan, doarece in Italia se platesc foarte multe taxe la stat”. Deja in momentul achizitionarii produselor, Liviu are in minte ce vrea sa gateasca, ce lucruri noi ar putea inventa, pentru ca in acest domeniu esti nevoit sa experimentezi gusturi inedite. “Mi-ar placea sa schimb tara peste un an sau doi, aici ma simt bine, dar mi-as dori sa duc secretele meseriei mele si in Statele Unite, Japonia sau Germania, unde am avut oferte sa lucrez ca maitre. Schimband tara se schimba si gustul produselor, de aceea sa inventezi specialitati cu gust asemanator celor savurate la Roma nu e usor, dar pentru mine este o sfidare”.
Raisa Ambros(28 august 2013)