“Deoarece e vorba despre tine” e masa rotunda din 9 ianuarie 2014 organizata in Sala Gonzaga din Campidoglio. Subiectul manifestarii este traficul de fiinte umane si este un fenomen caruia oricine ii poate cadea victima, pur si simplu, dorind sa obtina un loc de munca, bazindu-se pe cineva care, mai apoi, se dovedeste a fi un profitor.
Strainii, in acest degradant trafic de vieti, sunt si mai vulnerabili: inselati de perspectiva unei vieti in sfarsit fericite, au incredere in cei care sunt gata sa-i vanda. Acest fenomen este explicat de catre Betty Pedraza Lozano, directoarea Espacio de Mujer (Medellin, Columbia), a carei viziune internationala provine din experienta asociatiei sale din Columbia “prin intermediul careia incercam sa ajutam femeile victime ale proxenetilor, prin oferirea unor alternative, in asa fel incat sa incercam sa prevenim riscul de a cadea in aceasta cursa si, mai ales, la persoanele care, fara sa fie constiente, alimenteaza acest fenomen.
Referindu-se la Italia, mai precis la Capitala ei, Elena Improta, consilier in sectorul 2, subliniaza meritul unor asociatii confirmate in teritoriu – cum ar fi Welcome si Piuculture – care opereaza in sectorul 2 si care, de ani buni, gasesc solutii concrete la problemele imigrantilor, prin predarea limbii italiene strainilor si utilizarea ziarelor, de exemplu, incercind astfel sa se reduca disconfortul pe care acestia il resimt in fiecare zi si care ii pot impinge in acest trafic.
O experienta de un alt tip ne impartaseste Francesca de Masi, coordonatoarea Cooperativei BeFree, care se ocupa de femeile victime ale profitorilor si care vorbeste despre femeile de la Centrul de Identificare si Expulzare situat in zona Ponte Galeria, “in acel loc, deja prin el insusi la limitele existentei umane, internarea femeilor, potentiale victime ale traficului de carne vie, agraveaza problemele si posibilitatea ca acestea sa cada in plasa traficantilor.” In acest sens actioneaza Carla Quinto, avocata BeFree, care subliniaza cat este de urgenta contactarea victimelor inca din centrele de primire, “locuri ce au devenit frontiere si unde trebuie sa castigi, cu mare dificultate, increderea femeilor care sunt extrem de tematoare.”
Denuntarea acestor situatii de catre avocata este clara: “relatia de sinergie dintre parteneri – institutii, asociatii si profesionisti – incepe sa slabeasca. Incetineala cu care se raspunde unei cereri de permis de sedere depusa in numele unei femei care si-a denuntat agresorii nu face decat sa complice si mai mult situatia, expunind-o la si mai multe riscuri”, iar cine nu obtine permisul de sedere se regaseste in conditia de clandestin.
Caterina Boca, avocata la Caritas, subliniaza ca Italia a fost prima tara care a adoptat astfel de norme de pionierat in privinta imigratiei, “articolul 18 din Legea Imigratiei include, de asemenea, aspectul umanitar.” Cea mai mare dificultate pe care avocata o intalneste, in ceea ce priveste exploatarea prin munca, se refera la faptul ca, de multe ori, victimele nu sunt constiente ca sunt exploatate si, prin urmare, nu denunta aceste fapte, “dar a munci toata ziua – de multe ori, fara nici macar o zi libera – este exploatare, nici mai mult, nici mai putin.”
Comentariul cercetatoarei Alessandra Sannella de la Departamentul de Stiinte Umanistice, Sociale si de Sanatate de la Universitatea din Cassino (Lazio) atinge un punct sensibil: “exploatarea e alimentata de societatea italiana, compusa din oamenii nostri, tati, frati, soti si fii care perpetueaza aceste modele negative. De multe ori, gresim in a nu-i educa pe fiii nostri in acest sens, justificindu-le acest comportament care, pe termen lung si in cea mai obscura decadenta, conduc la exploatarea altora.”
Traficul de carne vie continua sa fie un fenomen actual si, de aceea, a denunta si a sensibiliza opinia publica sunt printre actiunile urgente si necesare pentru a-i pune capat.
Pentru mai multe detalii, este disponibil documentul emanat la aceasta masa rotunda.
Piera Francesca Mastantuono
(16 ianuarie 2014)
Traducerea si adaptarea: Dan Popa