“Aproximativ jumatate dintre femeile din regiunile ucrainene Ternopil’, Chernivtsi, Ivano-Frankivs’k, Leopoli nu sunt in patria lor. Ele pleaca pentru a permite propriilor familii o viata mai demna si pentru a oferi oportunitati de studii copiilor lor. Nu sunt in patria lor, ci in Italia”, zice Tetyana Kuzyk.Emigrata din Ucraina, Tetyana Kuzyk e in Italia din 2000 si acum este consilier adjunct pentru Europa de Est din Roma Capitale, o prezenta fundamentala cu rol consultativ. “Chiar daca cifrele vorbesc clar de rilevanta cazului Italia pentru Ucraina, este evident ca se vorbeste si in termeni de compensatie economica a remiterilor , de proiecte si activitati pentru comunitate, am reusit sa le realizam numai multumita ambasadei noastre, asociatiilor de voluntariat si primariei italiene care in ultimii 4-5 ani ne-a oferit un mare sprijin si a fost poate unicul finantator. Statul ucrainean in schimb lipseste in mod absolut, o absenta inacceptabila”.Cifre. “De la sfarsitul anilor 90 comunitatea ucraineana incepe sa ajunga in Italia si 90% sunt femei. Aproape toate intra cu viza de turist ca apoi sa nu sada ilegal”, spune Oles Orodetsky, presedinta Asociatiei Ucraineni Crestini din Italia. O mare parte din comunitate si-a gasit locul in zonele din centru-sud ale Italiei unde lucrul la negru si ilegalitatea isi fac mai mult loc in viata cotidiana. In prima jumatate a anului 2000, in urma celor doua legi italiene privitoare la regularizarea muncitorilor straini, o parte dintre acestia au primit documente. Astazi cei care au permis de sedere sunt 250.000, fiind in parte o urmare a reintregirii familiilor si a copiilor familiilor mixte; estimarea celor care nu au documente dubleaza numarul acestora. In total sunt 500.000 cu prezente mai numeroase localizate mai ales in Campania si in Lazio.Badante? Adica? … deja mama intr-o tara de basm, Italia. “Iugoslavii, romanii au o cultura diversa : baietii trebuie sa plece de acasa chiar si la 15 ani, in plus trebuie sa faca munci dure si isi fac familia lor in jur de varsta de 30 ani sau mai mult, numai dupa ce au strans banii pentru o casa si pentru intretinerea ei. Noi, ucrainenele, in schimb la 20-22 ani chiar daca sunt sau nu bani, ne casatorim si devenim mame” – zice doamna Kuzyk.15-20 ani dupa aceea, cand salariul tarilor instabile din est nu este suficient si Italia care are nevoie de asistenza pentru batrani chiama, “femeia ucraineana se gandeste: nu pare greu. Trebuie sa ma ocup de cine sta in casa, oricum o fac si in tara mea numai ca in Italia sunt platita. Bine, plec” –zice doamna Orodetsky. “Imaginea pe care o avem despre Italia este cea a unei tari de basm . Agentiile de turism lucreaza bine: ne-o arata ca pe o tara cu o clima buna, cu mare, munti si cu insemnata sa civilizatie romana. Cand ajungem in Italia, descoperim care este realitatea. Aceasta ingenuitate e tot mai puternica pentru ca in ultimii 5 ani femeile provin din sate si zone tot mai izolate de lume. O tragedie. Provenind din epoca socialista, o tara ca Ucraina nu stie ce inseamna sa fii servitoare. Slugarnicia a existat din 1917 pana la caderea zidului, cand a fost abolita pe cand emigranta model s-a maturizat inaintea lui ’89. In familia mea amintirea cea mai apropiata de cea a unei badante cred ca dateaza din perioada strabunicii mele. S-ar parea ca a fost servitoare intr-o familie aristrocratica. Dupa ea, nimeni nu a mai facut aceasta meserie. Femeia ce pleaca nu stie ce inseamna sa fii badante, poate in Ucraina unele dintre ele erau profesoare universitare… sa realizezi ca de la un moment la altul ai devenit ultima trepta a intregii piramide nu este usor de acceptat. Dupa un secol sa faci aceeasi meserie pe care o facea stra-strabunica, ba mai rau, pentru ca atunci cand s-a casatorit, i-au dat o dependinta numai pentru ea. Persoanele din Italia de Sud imi spun “ce bine ca sunteti voi, asa nu mai suntem noi cei din urma… cred ca am fost destul de clara”, spune doamna Kuzyk.Barbatii din Europa de Est. “ Politica migratorie italiana este ciudata pentru Ucraina. Nimeni nu s-a intrebat ce probleme se creau daca se permitea, chiar di in mod indirect, numai fluxul de femei? In Spania, Portugalia, Grecia au actionat in mod divers: spatii de lucru pentru barbati, reintregiri familiale, facilitarea deschiderilor de credite ad-hoc. Aceste credite, spre diferenta de cele din Italia, pot fi infruntate economic pentru ca atat femeia cat si barbatul pot contribui. In schimb in Italia femeia ori este inchisa in casa de catre angajatorul sau ori are ca destin o chirie infinita. Singura. – continua doamna Kuzyk.Obstacolele din Italia erau diverse si nu erau numai erorile politicilor: emigratia noastra incepe la sfarsitul anilor ’90, inceputul anului 2000, cand oferta de munca grea era deja saturata in mare parte. Munca grea este o obisnuinta pentru barbatii din fostele state satelite ale URSS. “Industria siderurgica sau metalmecanica erau pilastrele sovietice deci au devenit parte integranta din traditia unui barbat. “Barbatii asiatici se adapteaza muncilor de casa, de asistenta carora barbatul din Est nu este deloc obisnuit: incearca trei zile si dupa aceea fuge… sau se impusca”.Generatia 1 si ½. “Familia este, in medie, distrusa. Copii fara mame sau copii care vin la mame in Italia dupa 5-10 ani: aici uneori o cunosc pentru prima oara, altii o regasesc aproape sau total sechestrata de munca. Muncitoarea nu intotdeauna poate sa-si permita o locuinta pentru fiul sau ca sa-i acorde ingrijirea afectiva. Pentru anumiti copii, din punct de vedere emotiv, este mai bine sa traiasca in tara lor. Daca raman in Italia, nu vor fi nici ucraineni nici italieni si vor pasi pe calea muncii umile ca si mamele lor. Nu sunt G 2, a doua generatie: noi o numim Generatia 1 si ½. Noi, mame, in absenta de reabilitare sociala deseori am renuntat: sa vezi ca totul se repeta cu copiii tai este o durere imensa. Am renuntat la viata noastra pentru ei si totul se demonstreaza a fi inutil”, zice doamna Kuzyk. Copilul va sta in tara lui. Lipsa documentelor, precarietatea psicologica sau socio-economica a mamei, demersurile burocratice pentru reintregirea familei cu durate incredibile pot conduce la ramanerea copilului in Ucraina. “ Cu timpul femeia ucraineana devine pur si simplu o banca, un sponsor pentru copiii si sotul care, un pic si din cauza leneviei, nu lucreaza” , spune doamna Kuzyk. Primesc remiterile, cumpara bunuri pe care si le trec pe nume. “Uneori vine la mine cate o femeie in lacrimi cu o instiintare cum ca a avut loc divortul. In Ucraina este suficient ca unul dintre cei doi soti sa ceara divortul si ca celalalt sa nu se prezinte timp de 6 luni la tribunal. Dar femeia, in Italia, de aceste convocari nu stie nimic sau nu are posibilitatea de a se intoarce in tara ei. Ma intreaba: ce pot face? Eu nu am un raspuns. Daca dupa aceea femeia, deseori in varsta, se intoarce in Ucraina, se intampla in mod frecvent ca membrii familiei sa nu o accepte, chiar daca i se datoreaza ei tot ceea ce au. Copiii, deveniti mame si tati, vor spaziile lor in casa iar in unele cazuri sotii sunt recasatoriti. Dar obstacolul nu pare a consta numai in metrii patrati sau in noile casatorii: fractura este culturala. In tara sa Svitlana Kovalska era profesoara de limba si literatura rusa, apoi badante iar acum este presedinta Asociatiei Femei Ucrainene Lucratoare in Italia si zice un banc ucrainean, ce “nu te face sa razi”, anunta ea dinainte. “Femeia se intoarce in propria tara si copilul ii spune: dar de ce vrei sa te intorci la mine, mama? Nu ti-ar placea sa stai aici. Eu cunosc si iti recomand in schimb niste locuri cu multe femei de varsta ta, ce vorbesc italiana asa ca tine…”Dar neajutorarea nu priveste numai locuinta: femeia fara un acoperis deseori nu este ajutata din punct de vedere economic de catre familie si de multe ori nu pune niciun ban deoparte pentru sine insasi in anii petrecuti in strainatate. Si iar, din cauza unui amestec de traditie cu ingenuitate, in fiecare sfarsit de luna lucrata trimite propriei sale familii tot.Cazul italian a dat de munca psihiatrilor ucraineni. “Psihiatrii ucraineni au creat o noua categorie clinica: este vorba despre sindromul de depresie al badantei ucrainene din Italia. Cazurile sunt numeroase si de multe ori actioneaza in mod psihosomatic ca patogen pentru alte boli, ca de exemplu tumorile. Am studiat fenomenul si am condus o cercetare: pana acum cativa ani organele institutionale si autoritatile locale ucrainene nu elaborau informatii si actiuni in aceasta privinta. Primele care au descoperit fenomenul si care s-au pus in miscare au fost ONG-urile. Dar invizibilitatea persistenta este cauzata in principal de un foarte mare stigmat pe care societatea nostra il are pentru bolile mentale, considerate inexistente pentru ca sunt inacceptabile”, zice doamna Kovalska.O farama de speranta. “ Evident, trebuie sa avem ca scop principal pregatirea profesionala atat in Ucraina, unde femeia trebuie sa stie inainte de a pleca ceea ce va avea loc, cat si in Italia. Sa invete cum sa administreze remiterile, cum sa stranga bani pentru ea in fiecare luna. Multe din aceste probleme care au iesit la iveala in acesti 10 ani erau noutati pentru toata lumea, erau prea multe de prevenit la nivel social: daca femeia a fost cobai, trebuie macar sa dea roade lectia invatata.Dar este mai fericit cazul casatoriilor mixte, cel putin pentru acelea care dureaza: mai mult de 30% dintre imigrate se casatoresc con un italian, ceea ce inseamna imense facilitati juridice, de multe ori o locuinta proprietate personala si nasterea G2-urilor din toate punctele de vedere, mai protejati decat copiii unei familli reintregite, si pot ajunge, lucru de inteles, la reabilitarea sociala. Am creat o scoala, Prestigio, ce permite obtinerea unei diplome valabila si in Ucraina prin integrarea lectiilor de italiana on-line si la sfarsit de saptamana” precizeaza doamna Kuzyk. Kovalska arata cu mandrie prezenta on-line a “unui site, Pink Positive, gandit si realizat din greu; in doua limbi, site-ul este adresat mamelor si furnizeaza indicatii anche fiilor, de exemplu privitoare la studii”. Orodetsky, la randul sau, aminteste ca o parte din mica comunitate prezenta avea in Ucraina meserii de medici sau infirmiere: “ ar fi suficient un simplu an complementar ca sa avem la dispozitie in sistemul nostru sanitar mii de infirmieri; pentru statul italian costurile ar fi mult mai joase decat pregatirea profesionala ex novo a unui infirmier italian si noi am fi scos din stransoare si de sub eticheta simplului badantato pe multe ucrainene.Marco Corazziari(23 agosto 2011)Traducere Vasilica Abaloaiei