Teodora. Sirenele din cartea de tinerete a lui Fernando Pessoa, textul fantareal citit in librarie si imediat cumparat, a incoltit ideea unei reprezentatii pluriculturale si in capul plin de fantezie a Teodorei Madasa incepu sa se contureze spectacolul. S-a intamplat anul trecut, cand “marinarul” pierdut pe o insula, astepta un producator. Nicu si Mioara Moraru de la Asociatia Propatria au realizat acest proiect. Spectacolul va fi prezentat pe 27 mai la Accademia di Romania in cadrul celei a de-a doua editie a festivalului Propatria, apoi repetat in cadrul initiativei Spatiul Liber in gradina Accademiei di Romania la 1 iunie. “Visam sa pun in scena acest spectacol cu actrite de diverse nationalitati, vroiam sa elaborez un spectacol colectiv, in care fiecare personaj aduce un crampei din propriile lor traditii. Eu voi intona un cantec roman, Felicite va aduce un cantec african, Lorenza ne va delecta cu o melodie italiana. Suntem 4 ursitoare, nu avem un personaj principal sau secundar, toate venim cu propriile idei si cu propunerile noastre”. Teodora, care a terminat de curand filmarile la ultimul fim de Alessandro Gassman, afirma ca teatrul nu are frontiere, ca ,,poti recita in scena avand un accent strain, poti rosti uneori incorect un cuvant in italiana, e important si conteaza mult in scena sa poti transmite ascultatorilor mesajul si sa le transmiti emotiile, sa le aprinzi sufletul. Visul aprig al Teodorei e de a duce acest spectacolul in pietele italiene si de a-l prezenta si in alte tari.
Felicite. Vine din Camerun si a fost implicata in proiect de catre Teodora intr-o sambata ploioasa, iesise impreuna cu colectivul ziarului Piuculture sa promoveze campania ,,Italia sunt si eu”. Actrita si mediator cultural, Felicite Mbezele accentueaza ca din aceasta colaborare au invatat mult una de la alta si nu numai in recitare, dar si la nivel uman si cultural. ,,Acest text imi aminteste de oralitatea africana, de dorinta de a transforma ideea in cuvinte, cuvantul care devine persoana. Colaborarea noastra mai e si scoala unde invatam a ne asculta, a ne impartasi ideile, ne imbogateste reciproc, se realizeaza interscimbul cultiral si cel al integrarii. Toate diversitatile trebuie si pot exista in sintonie si armonie.”
Carlo lucrase deja cu Teodora si a gasit foarte stimulanta ideea ,,de a uni impreuna si a te adresa mai multor culturi.” Partea dificila era cum sa creezi unisonul acestor voci diferite si particulare. ,,Am tinut cont de faptul ca am unit diverse culturi si deaceea am cautat sa formam un limbaj literar cat mai universal posibil, un limbaj emotiv ce ar atinge coardele sufletului fiecaruia dintre noi. “Carlo e si autorul instrumentelor muzicale folosite in spectacol, care atinse de mainile artistelor, emana o frumusete de sunete onirice in sintonie cu cosmologia textului.
Lei. O scenografie cineza pentru un text portughez: ,,Mi-am imaginat un spatiu indefinit, abstract. Astfel am ales o sculptura, care reprezinta un copac facut din tesatura, un copac tropical, o fantezie asemeni unui vis. Lei Huang este din Sangai, ea semneaza scenografia si costumele, iar sculptura ei din stofe si lemn se incadreaza de minune in atmosfera antica din gradina Accademiei di Romania. “Jucam cu lumina rece, fiecare culoare pregateste si accentueaza aparitia unui personaj nou.” Costumele scot in evidenta feminitatea actritelor, nestirbind frumusetea lor de sirene. Spatiul liber, unde va fi sustinut spectacolul, va aduna numerosi spectatori, care vor fi transportati intr-o lume de basm, pe un taram pluricultural.
Raisa Ambros (24 mai 2012)
Traducere Claudia Lupascu