Calitati umane. Claudia s-a intors recent din Moldova cu un nou computer, pe care i-l daruise fiul ei. L-a conectat la retea si a ramas perplexa, nu mai pricepea nimic, calculatorul nu da nici un semn de viata. ,,Gabriela, ajutor! s-a blocat calculatorul, e mort si ce ma fac fara tine!” Din celalalt capat al orasului porneste masina in graba Gabriela, buna ei prietena italiana, pentru a-i da o mana de ajutor profesoarei moldave, cu aceeasi rabdare si bunatate cu care a invatat-o abecedarul calculatorului. Asezata in fata ecranului, Gabriela izbucneste intr-un ras molipsitor: ea, profesoara de matematica intr-un cunoscut liceu din Roma, deseori solutiona singura probleme mult mai complicate, dar de data aceasta situatia intrecea orice limita. Toate indicatiile din calculator erau scrise cu grafie chirilica si in limba rusa. Acesta este doar un epizod ce descrie cordialul raport de prietenie dintre aceste doua femei. ,,Nu stiu cum m-as fi descurcat, de n-ar fi fost Claudia, e o persoana in care poti avea toata increderea”, – povesteste Gabriela. A cunoscut-o pe Claudia in 2003, cand a inceput sa ingrijeasca de parintii ei impreuna cu o alta fata din Moldova. Tatal Gabrielei, o persoana deosebit de placuta, dar cu experienta celor 90 de ani, avea nevoie permanent de asistenta. Nu mai iesea din casa, dar isi facea plimbarile in interiorul casei toate cele 12 ore ale zilei. Impreuna cu el se plimba si Claudia, sustinandu-i miscarile si daruindu-i toata afectiunea si atentia ca o a doua fiica. In casa Gabrielei cele doua asistente se simteau membre ale acestei familii. Petreceau impreuna ziua toata, se asezau la aceeasi masa, vorbeau dupa-amiezi intregi povestind si impartasindu-si experienta de viata. Se discutau problemele stringente si deseori sprijinul si solutionarea lor venea de la Gabriela, care ii statea mereu alaturi. Impreuna pregateau cina si doar ziua de salariu le amintea ca intre ele exista un contract de munca. In 2005 se stinge tatal Gabrielei si Claudia merge sa ingrijeasca de o batranica tintuita la pat. Intr-o seara de august s-a simtit rau cu febra mare si lipsita de puteri. “La orele 22.00 Gabriela cutreiera Roma pustie in cautarea unei farmacii deschise”, -se induioseaza Claudia, ,,si mi-a adus medicamentele necesare”. Intamplarea a fost ca sa revina apoi din nou in aceasta casa pentru a o asista si pe mama Gabrielei pentru alti patru ani de zile. Pe parcursul acestor ani raportul lor a fost permanent insotit de cele mai frumoase si profunde gesturi de omenie: corectete, sinceritate, sensibilitate si o totala incredere una in cealalta. Dovada o alta intamplare: aflandu-se in Moldova in vacanta Claudia a avut un incident in care i-au fost fracturate ambele maini. Si in acest caz Gabriela i-a stat alaturi, isi telefonau, se interesa de sanatatea ei si o incuraja, oferindu-i toata disponibilitatea de a se face complet bine si astepta cu rabdare intoarcerea ei. ,,La fel si eu stiu ca intr-o situatie dificila, in caz de nevoie, Claudia este disponibila sa ma ajute,” – zice Gabriela. Prin recomandarea Gabrielei la momentul actual Claudia asista mama unei prietene a ei.
Afinitatile intelectuale. Claudia dorea mult sa faca traduceri din poezia romana in italiana. A inceput sa caute cuvintele potrivite, sa le imbine, sa formeze primele versuri in italiana, dar uneori ii ieseau absurditati. Si atunci, in afara de uzul dictionarului, intreba si de Gabriela sensul figurat al cuvintelor, corectetea lor gramaticala, expresii frazeologice. De aici a si pornit colaborarea lor, devenind un joc distractiv de mazgaleli si corectari. A intuit ea, Gabriela, dorul si suferinta Claudiei dupa vechea ei profesie si a incurajat-o de a se apropia din nou de lumea cuvintelor si a cartilor. Doar sufletul unei colege si a unei prietene putea intui suferinta, adanc ascunsa a Claudiei, drama unui intelectual. Gabriela e coplesita de situatia lor si zice cu amar: ,,Intelectualii migranti, daca nu ar fi nevoiti sa faca o alta munca aici, neaparat ar reusi sa se afirme in profesiile lor, sa se realizeze, dar in conditiile date nu au de ales. Majoritatea femeilor, care vin din strainatate aici, au in jur de 40 de ani. De-ar avea posibilitatea sa studieze, ele ar primi licenta la 50 de ani si atunci cand ar incepe cariera profesionala, la 60 de ani? Am ramas uimita de insistenta prietenei mele, care seara, in orele de noapte statea asupra traducerilor, insa de mi-ar cere jumatate de zi libera pentru a-si urma visul, nu i-o pot oferi. Nu e usor sa duci in paralel munca de asistenta cu cea de activitate culturala. Pentru activitatile ,,de suflet” raman cele 2 ore de relax la pranz si ziua de duminica, cred ca unica solutie de a te mentine la un nivel intelectual, unica modalitate de instruire si perfectionare, ar fi prin intermediul calculatorului.” Confirmarea acestei idei Gabriela a avut-o, cand a decis sa cumpere un calculator de mana a doua pentru Claudia ca sa cunoasca limbajul informatic si initiativa a functionat perfect.
Dragostea pentru literatura. Impreuna cu alte 2 profesoare din Moldova Claudia a tradus o culegere de poezii de Grigore Vieru ,,Nimbul de roua” si o carte de epigrame ,,Zambete pentru export” de Efim Tarlapan. ,,Traducerile ma tin in lumea frumoasa a cuvintelor, la sfarsitul oricarei traduceri ramane un loc pustiu in suflet, parca se intrerupe ceva… ai dorinta de a initia imediat o alta traducere.” Claudia nu se limiteaza a face traduceri doar la pranz si in orele tarzii de seara: ,,Cand lucrezi la o traducere, esti absorbit complet de magia cuvintelor, ideile roiesc prin cap zi si noapte, esti mereu in cautarea cuvantului potrivit. E un remediu pentru suflet.” Traducerea celei de a doua carti parea a fi mai simplu, dar cine cunoaste epigrama stie cata munca se cere pentru a ,,gasi expresia chivalenta, adecvata in italiana, ca sa poti transmite si mentine sensul initial, sa poti obtine efectul comico-satirico-ironic expus in original. Revii si revii iar asupra textului: nu se reuseste niciodata din prima, se cere o munca asidua”. Primii cititori si critici ai ei sunt doamna pe care o asista si prietenele ei, batranelele din vecinatate. Duminica merge la repetitiile ansamblului folcloric ,,Artaras”. Claudia nu are timp sa se opreasca in loc, nu are tihna: ar dori mult sa faca traducerea poemelor preferate ale scriitoarei Ana Manole.
Raisa Ambros (28 iunie 2012)
Traducere de Claudia Lupascu