“Am ramas în urma cu realizarea structurala a politicilor privitoare la migratii, guvernele care au alternat la putere s-au gândit numai sa schimbe lucrurile facute în legislatura precedenta, pentru a creste consensul”. Pentru Italia a sosit timpul alegerilor, iar Sonia Dosti, de la Camera del Lavoro di Roma sud si mediatoare culturala albaneza, împrumuta sloganul celei de a treia conferinte regionale privind imigratia “Drepturi fara frontiere”, organizata în data de 16 decembrie de catre Cgil Roma e Lazio (Confederatia Generala Italiana a Muncii Roma si Lazio) în sala Soldini, din piazza Vittorio Emanuele. Sunt aproape 88500 strainii înscrisi în cea mai mare confederatie sindicala italiana, cu România, Maroc si Albania, ca sa enumeram cele mai numeroase prezente, peste cota de 10 mii, chiar daca, la nivel procentual, sunt relevante datele privitoare la Serbia si Muntenegru, care au un numar de 6389 de membri, dintr-un bazin de 11842 lucratori (54%). Urmeaza Senegalul (40,9%) si Nigeria (38,1%).
“Italia trebuie sa decida: doreste sa se internationalizeze, dar fara investitii straine, este o contradictie”, continua Dosti. “Iar atitudinea se reflecta asupra culturii”. Fluxurile s-au deschis numai pentru mâna de lucru slab calificata, “capitalul uman este subutilizat, se face putin pentru a creste productivitatea”. Si la nivel european integrarea este pe cale de a esua, “daca ultimele doua tari intrate, Romania si Bulgaria, sunt vazute ca membri de mâna a doua”. Din punct de vedere al drepturilor, “cetatenia doar pe hârtie ar schimba putin lucrurile, toata lumea este de acord ca aceasta sa fie acordata, în mod just, celui care se naste aici, dar atunci când se vorbeste de vot administrativ exista înca reticente”. Unele primarii si municipii, ca al X-lea Roma, au experimentat eliberarea unei carti de pre-cetatenie“, poate parea inutil, dar este un simbol important, un stimulent pentru a se simti italieni”.
“Politica nu reuseste sa elimine diversitatea”, intervine Ahmed Daoudi, tunisian aderent la Flai – Federazione Lavoratori Agroindustria – Latina (Federatia Lucratori Agroindustrie Latina) “este absenta chiar si în relatiile externe. Declaratiile care se fac instiga continuu la ura”. Pentru Daoudi, Italia este înca neîmplinita cultural, “nu se reduc decalajele nici macar dintre nord si sud”. Constitutia, definita aproape pentru a anticipa spectacolul lui Benigni care ar fi urmat în 24 de ore, “cea mai frumoasa din lume”, nu este aplicata în mod real, “dimpotriva, se încearca tot timpul sa fie demolata”. Criza îi determina pe saraci sa fie împotriva saracilor, “avem nevoie de reprezentare, servicii, protectie si identitate”, totul fiind împiedicat de “ legea Bossi-Fini”. Este nevoie sa se reduca timpii de prezenta în Cie, “pentru a nu se pierde anii tineretii” si sa se reaminteasca faptul ca “imigrantii sunt copii, femei, muncitori, studenti si multi altii, nu numai brate de munca, dar si o minte si o inima. Excluderea este cea mai mare ofensa pentru o fiinta umana”.
Problema welfare-ului. “Statul social a saracit”, se afirma în raportul realizat de grupul de lucru “welfare si contractare sociala”. “S-au redus resursele pentru zonele fragile”. Deseori, migrantii, lipsiti de o retea de protectie, sunt expusi la “dificultati, inclusiv din cauza scaderii locurilor de munca si cresterea muncii la negru si subretribuita”. Pentru scoala, necesitatea este aceea de “a efectua interventii specifice pentru învatarea limbii cu ajutorul medierii”. Alte puncte sunt combaterea abandonului scolar si formarea pentru integrare si calificare profesionala. În ceea ce priveste locuintele, obiectivul este de “a facilita accesul, cu credite avantajoase si fara discriminari”. Doua sunt posibilitatile vizate, “structuri colective pentru cei care nu au o casa, sau garantia primariilor acordata institutiilor de creditare, pentru acordarea de împrumuturi, având în vedere ca institutiile pot obtine mai mult pentru nucleul familial”. Asadar, cu privire la exigibilitatea drepturilor, “asistarea relatiei migrantilor cu administratia publica, creând Urp (Birouri de relatii cu publicul) adecvate, cu mai mari capacitati si competente, pentru solicitari specifice”.
Scoala. În anul scolar 2011-2012, în Lazio, au fost 56.823 elevii non italieni, dar dintre acestia numai 13.857 în licee, “ca sa nu vorbim despre universitati, în care, înainte de orice, lipseste un transfer de informatii între comunitati”, afirma grupul “tineri”. “Nu exista un program de integrare sociala care sa implice de la copii la adulti”, adaugându-se si problema blocajului social, “chiar daca parintii aspira la un viitor mai bun pentru copiii lor, descurajarea face sa se prefere scoli profesionale în locul liceelor, pentru o mai directa deblocare a integrarii în munca”. Procentul cel mai mare al vinilor revine “institutiilor. Cine face parte dintr-o colectivitate, trebuie sa aiba drepturi si îndatoriri complete, dar mai sunt înca prea multi invizibili, iar asta e rusinos”. Tinerii nu trebuie doar “sa ocupe o banca în scoala, ci sa fie parte integranta a societatii, participarea fiind fundamentala”.
Provocarile sunt strategia organizationala a muncitorilor si constituirea de politici adecvate, raspunsul grupului de lucru “organizare si reprezentare” consta în constientizarea faptului ca imigratia este un banc de proba, în care este nevoie de “o mai mare cunoastere”. Înainte de orice, în asumarea “unui limbaj nerasist, care sa recunoasca profesionalismul, ca în definirea ‘lucratorilor de îngrijire ’’menajere si îngrijitoare”. De asemenea, un pas înainte fundamental l-ar constitui traducerea contractelor de munca, servicii, acte normative si diverse materiale. Importanta este si tema recunoasterii diplomelor de studii, “exista absolventi de studii superioare care au trebuit sa urmeze înca niste ani de cursuri, birocratia este multa si raspândita.”. Nu mai putin grava este reîntregirea contributiilor, “Filipine si Tunisia nu au acorduri cu Italia si cel care a lucrat o viata nu poate încasa, în propria tara, banii la care are dreptul”. Actiunea ulterioara care trebuie pusa în practica, implementarea de ghisee “inclusiv în sens politic, ca punct de întâlnire si de dialog, unde pot fi furnizate raspunsurile necesare”.
Gabriele Santoro (17 decembrie 2012)
Traducere Daniela Anghel