Tatal Fantoma (The phantom father), filmul lui Lucian Georgescu, invitat de onoare al festivalului Procult, care a avut loc intre 22 si 25 noiembrie la Accademia di Romania, a castigat premiul Metamorfoze pentru cel mai bun lungmetraj. E un proiect inceput de Georgescu acum 6 ani ca scenarist si producator, iar regia trebuia sa aiba semnatura defunctului Ovidiu Bose Pastina. Presiunea timpului ce se scurgea, limitele impuse de catre productie, imposibilitatea de a gasi un regisor care sa exprime mesajul filmului asa cum era gandit initial, l-a impins pe Georgescu sa treaca chiar in spatele camerii de filmat. “Nu esti niciodata indeajuns de pregatit pentru a realiza un film, desi e ceva foarte personal in acesta opera si, desigur, in fiecare scenograf se ascunde un regizor, mi-am asumat riscul. Un scriitor poseda diverse caracteristici, este pasiv si traieste in istoria sa, in timp ce regizorul face in asa mod ca povestea sa se intample”.
Intalnirea cu Berry Gifford si Marcel Iures a fost decisiva pentru acest proiect. Georgescu i-a intalnit la festivalul de cinema din Cluj, unde tinea un workshop ca si profesor de scenaristica. “In Europa facem filme cu si pentru prieteni, in sensul ca punem multa pasiune in realizarea unei opere si in prezentarea ei lumii externe. In acelasi mod cum se intampla in anii ’50-’60 in cinema-ul italian. Pentru ca noi nu suntem o industrie, suntem inca un sistem strict organizat pe artizanat. Cand spune prieteni, Lucian Georgescu se refera la cei 50 de mii de spectatori fani ai filmului sau pe care inca trebuie sa ii cunoasca. Toate peliculele din noul val al filmului romanesc reprezinta o realitate semnificativa a Romaniei de astazi, sunt considerate selecte si artistice in America. The fantom father nu prea dezvaluie actualitatea tarii. “Ceea ce fac eu nu este cinema de arta. Depinde mereu de ‘lentila’ pe care o fixezi camerei tale de filmat. Eu am un alt mod de a vedea si spune lucrurile, cu tot respectul pentru categoriile stilistice, nu sunt un neorealist sau un documentarist”.
Inspirat din cartea autobiografica al lui Gifford, tatal caruia facea parte dintr-un cunoscut clan mafios din Chicago, filmul relateaza aventura unui american ajuns in Bucovina, o regiune a Romaniei, pentru a-si cauta originile familiei, emigrata in Statele Unite in perioada Primului Razboi mondial. Ajuns in tara, este insotit in peripetiile drumului de o draguta angajata a arhivelor locale. Berry Gifford e considerat un scriitor select si de geniu, iar actorul roman Marcel Iures, care s-a afirmat in Statele Unite pentru recitarea sa intensa, in film interpreteaza rolul in engleza cu un stil deosebit, introdus intr-un peisaj folcloristic post-revolutionar.
Partea dificila a survenit in momentul strangerii de fonduri pentru realizare. Inspirat din textul unui scriitor american, fiind un film on-road cu multe locatii, unde imaginile si muzica sunt aspecte importante, nu se putea realiza un film cu buget mic. Importanta a fost contributia unui producator german, profesor la scoala de cinema din Berlin, iar musica ce invaluie scenele apartine lui Johanes Malfati, urmas de printi romani Cantacuzino. Un punct forte pentru distributia in strainatate e dat de faptul ca se vorbeste in 3 limbi: romana, ucraineana si engleza, 60-70% din film. “L-am distribuit intr-o enorma retea comerciala americana, insa inca nu a fost prezentat in Europa”.
Autorul defineste filmul precum “arta populara”. “Creatia mea aspira sa intre in sintonie cu spectatorul. Nu fac film pentru un public de elita. Ma intriga faptul de a crea pentru un anumit tip de spectatori, de a ma scufunda intr-o determinata unda sentimentala, ce trebuie impartasita numai cu ei, altfel nu se emotioneaza in timpul proiectiei filmului”. Georgescu crede ca ar trebui sa se mearga la film cu generozitate si cu tendinta de a se lasa implicati: “ Cinema-ul ar trebui sa insemne emotie. Eu nu cred in lectii, teorii, reguli si cliche-uri care ne invata cum trebuie sa fie filmul. Sunt un spectator generos, merg pentru placerea de a vedea spectacolul si pentru a ma simti bine. Abia in a doua faza intervine partea critica, dupa cea emotiva”.
In originalitatea sa, filmul resimte influente stilistice ale marilor autori care au facut istoria cinema-ului si care sunt pasionati de cea de-a saptea arta incat pot discerne intre fasii si nuante subtiri de regie si scenografie. Talentul adaugat bogatiei culturale si pregatirii autorului care, cu rabdare si tenacitate invincibila, a reusit dupa 6 ani sa-si realizeze ideea. “Ca regizor mai am alte doua proiecte. Insa exista un lucru care ma blocheaza si imi da bataie de cap in cinematografie: de a trece prin greutatile productive care te lipsesc de bucuria actului creativ. Am petrecut atat de multi ani pentru a strange bani pentru a-l realiza incat nu am reusit sa traiesc fercirea de a-l vedea pe marele ecran”.
Raisa Ambros (6 decembrie 2012)
Traducere Luminita Butuc