“Recunoasterea cetateniei italiene pentru a doua generatie – in conformitate cu art.4, alin. 2, legea 91/92 – este deseori prejudiciabila datorita unei erori de interpretare a cererii de resedinta legala. Normativa considera “rezident legal” doar pe cel, care inafara de faptul ca trebuie sa fie in conformitate cu prevederile aplicate la ordinea de zi, trebuie sa si rezulte inscris la registrul municipal al populatiei. Notiunea de rezidenta legala ar trebui sa fie inteleasa precum prezenta efectiva in Italia, demonstrata de catre interesat, impreuna cu regularitatea sederii”, aceasta e doar una din problemele ridicate de catre Paolo Morozzo della Rocca, profesor de drept privat la Universitatea din Urbino si codirector la revista de studii juridice “Gli stranieri”, pe durata conferintei din 16 aprile anul acesta: “Dobandirea cetateniei italiene pentru fiii cetatenilor straini nascuti in Italia”. Scopul dezbaterii, inafara de sensibilizarea societatii civile in legatura cu problema, a fost acela de a cunoaste mai bine regulile cu ajutorul carora se gestioneaza cererile pentru obtinerea cetateniei. Au fost oferite informatii si perspective utile pentru o persoana care, daca se prezinta la birourile statului civil si intalneste astfel de dificultati, poate sa se adreseze retelei de asociatii ce a organizat evenimentul.
“Legea din 1992 nu mai este corespunzatoare realitatii sociale. Ilogic ar fi faptul sa fie nascuti, crescuti, sa fi frecventat scolile aici, iar lucrul acesta sa nu fie indeajuns pentru ca Statul italian sa poata recunoaste minorilor cetatenia italiana”, sustine Emanuele Giudice, avocat al asociatiei “Alexandra”. A fost ceruta o imbunatatire a legii pentru a oferi o metoda facila tinerilor pentru a obtine cetatenia prin simplificarea notiunii de rezidenta legala. “Legea spune ca minorul trebuie sa demonstreze ca a domiciliat fara intrerupere in Italia din momentul nasterii sale pana la implinirea varstei de 18 ani. Dupa carei, exista o interpretare ministeriala al conceptului de rezidenta legala, unde se cere si o inscriere in registrul anagrafic a cel putin unuia din parinti in momentul nasterii copilului, iar aceasta deseori blocheaza procedura”. Spre exemplu: micutul e nascut in Italia, parintii in momentul nasterii sale sunt amandoi rezidenti in regula, insa nu au inscrierea la registrul anagrafic pentru ca le-a fost imposibil, din diverse motive, sa inregistreze contractul de chirie in acel moment. Astazi acest factor face imposibila dobandirea cetateniei italiene si, in pofida a importante sentinte legale, problema din pacate nu se rezolva.
Mai putin de 50% dintre tinerii nascuti in Italia dobandeste cetatenia italiana odata impliniti cei 18 ani. Cealalta parte de 50% nu o dobandeste necunoscand oportunitatea sau din cauza sarcinilor birocratice pe care le cere administratia celor ce aleg sa devina cetateni italieni. O alta situatie ce blocheaza obtinerea cetateniei este educatia scolara ce nu este completata in intregime in Italia. Mai multi parinti straini decid pentru o perioada scurta de timp sa-si lase fii sa frecventeze scoala in tara de origine pentru a nu pierde legatura cu traditia si cu limba materna. Acea perioada, care este pozitiva pentru dezvoltarea copilului, influenteaza conditiile necesare ce nu mai corespund normativelor. S-a descoperit ca unii parinti isi inscriu odraslele la scoala doar pentru a avea anumite reduceri si apoi, de fapt, nu ii mai lasa sa continue studiile. In timp ce unii partecipanti la congres erau impotriva clauzei in ceea ce priveste educatia scolara integrala in Italia, o mare parte a sustinut propunerea in legatura cu frecventa scolara obligatorie a copiilor cetatenilor straini pentru o mai buna pregatire si integrare, dat fiind faptul ca ei constituie viitorul tarii noastre.
De la acordare la cadou, cetatenia vazuta ca si atentie fata de celalalt, aceasta este viziunea lui Mons. Giancarlo Perego, director general al Fundatiei Migrantes. “Reforma legii cetateniei este o tematica centrala, nu doar pentru tutela dreptului migrantilor, insa de asemenea, cu referire la construirea unei societati care sa fie capabila sa gazduiasca si sa integreze cele cinci milioane de persoane ce provin din 198 de tari ale lumii cu 140 de limbi diferite. Sa ai pana in momentul de fata o lege a cetateniei blocata in 1992, atunci cand consistenta imigrantilor era de 10 ori inferioara – astazi sunt peste 650 000 minori nascuti in Italia – semnifica sa nu ai constientizare politica de problema in cauza. Interventia intentioneaza sa revizuiasca problema cetateniei nu precum concesiune si nici macar precum un drept, ci ca un dar pentru a redimensiona orasul si in acesta locurile vietii noastre: familia, scoala, constituirea de asociatii, politica”.
Este imposibil sa inaintezi cererea de cetatenie la prefectura. Pentru a intelege barierele in a lua o rezervare la prefectura, dificultate raportata de multi straini, Morozzo della Rocca a probat personal de 6-7 ori procedura, neavand insa succes, pentru ca sistemul on-line indica sa se reincerce, dand in nenumarate randuri rezultat negativ. “Administratia are obligatia procedurala care incepe chiar din ziua depunerii cererii. Faptul ca rezervarea on-line e necesara pentru a facilita cererea e un lucru bun, iar de nu functioneaza devine un obstacol si deci este un comportament neloial fata de viitorii cetateni. O procedura administrativa nu trebuie sa inceapa cu rezervarea, insa cu cererea. Si este ilegitim sa fie din start lenta si dificila”.
Raisa Ambros
(23 aprile 2013)
Traducere de Luminita Butuc