Demolarile nu ajuta scolarizarea: imaginati-va ce li s-a intimplat copiilor incepand de la cei din Tor de’ Cenci pana la cei din Ciampino: fiind inscrisi la scolile din cartier, pe neasteptate s-au pomenit la circa 24 km distanta de ele, “stresul e remarcant si desigur nu poate fi de ajutor procesului instructiv”. In dureroasa poveste a integrarii romilor – divizati intre excludere si autoizolare – dupa cum e scris in “Strategia nationala pentru integrare a etniilor Rom, Sinti si Camminanti” 2012-2020 – totul e axat pe primul dintre cei “patru asi” individualizati de catre fostul ministru, Riccardi: viitorul loc de munca depinde de instruire, spatiul locativ si starea sanatatii.
Instruirea este cheia schimbarii, a remarcat Vanda Giuliano, membru al asociatiei Puiculture, “dar e un proces lent si dificil”, a precizat Magda Miliano de la Departamentul Scolarizare Romi, fostul Departament Nomazi de pe linga primaria Romei. Activitatea noastra in capitala – existenta deja de pe la sfirsitul anilor 90 – numara astazi 2.000 de copii scolarizati din aproximativ 3.900 ( sursa: Asociatia 21 iulie), “vorbim cel putin de cei inscrisi: deocamdata foarte multi dintre ei frecventeaza putin sau chiar deloc, desi locuiesc in tabere echipate, adica autorizate de catre primaria Romei (Salone, Villa Gordiani, Candoni, Castel Romano, Camping River, Lombroso si Cesarina), mai sunt insa celelalte mai mici si mai bine integrate ca cele din Acilia, Ostia, Bastogi, Quadraro, …si cele in care nu e posibil sa faci aproape nimic, adica taberele abuzive (doua la Salviati, una la Foro italico si alta la La Monachina). Eu ma aflu doar la birou, e necesar de remarcat insa, ca lucrul “pe teren” este efectuat de catre operatorii celor patru asociatii: Arci pentru copii din Candoni, Castel Romano si La Monachina; Ermes pentru Ciampino/La Barbuta, Salone si Foro Italico; La Casa dei Diritti Sociali pentru Cesarina si Camping River; Eureka I pentru Lombroso.
Scolarizarea este contingenta nivelulului ospitalitatii orasului si poate fi de ajutor in lupta cu stereotipii care au prea putin in comun cu realitatea nomada”– ultimul ar fi poate cel cu romii platiti pentra a merge sa voteze? “Cred ca da, cunoastem romii din Candoni, este adevarat ca au participat dintotdeauna la viata politica”. De fapt , doar politica le-ar putea schimba situatia actuala.”
Instruirea ramine a fi punctul vulnerabil, spre deosebire de ospitalitatea care, dupa parerea doamnei Miliano, reprezinta deja un punct de forta a scolilor din Roma, asadar, procesul instructiv e foarte complicat pentru copiii ce vin din situatii dezavantajate atit din punct de vedere cultural si al spatiului locativ cit si de o limitata constientizare a importantei rolului scolii de catre familiile acestora. Acesti factori vin sa compromita frecventa scolara, care se dovedeste a fi mult mai redusa decit a celorlalti elevi, si asupra activitatii de studiu propriu-zisa. “Sa zicem ca dintre toti elevii, emigrati si italieni, copiii rom reprezinta punctul critic al procesului de scolarizare: o dispersie a scolarizarii este des intalnita mai ales la ciclul mediu si superior, la romi e foarte difuza chiar si la ciclul primar. Romii ii considera pe adolescenti drept adulti” – contrariu conceptiei italiene”, potrivit culturii lor, nu e deloc necesar un proces de invatamint atit de amplu. Dar, cum zicea cineva, diversitatile sunt diverse intre ele, romii au diferite origini si n-as vrea sa generalizez, dar tendential cei din Romania sau Macedonia, cu o traditie scolara foarte asemanatoare cu a noastra, reusesc sa se implice in acest proces mai mult decit cei Mutenegru sau Bosnia”.
Paradoxal, dar si parintii rezulta a fi un factor al nivelului scazut de scolarizare: “desi mai putine, exista inca familii care opun rezistenta. Unii, nu putem nega faptul ca se trateaza deseori de exponenti ai realitatii criminale, sunt chiar ostili, dar nici nu ar fi corect sa sustinem ca ei formeaza majoritatea. In orice caz, am impresia ca se supun mai mult presiunilor administrative decit ca ar constientiza si colabora activ in scopul reusitei acestui proiect. Cite cineva dintre cei intervievati sustin contrariul: ” nefiind implicati parintii pierd resposabilitatea. De obicei profesorii discuta cu asociatiile, exluzind aproape cu totul pe parinti”. Iata ce istoriseste insa doamna Miliano: “Am intrebat-o odata pe o mama: “De ce nu trimiteti copilul la scoala?” si mi-a raspuns: “Pentru ca nu vrea”. Atunci mi-a venit in minte ca nici al meu nu vrea, dar eu il trimit oricum”. Dupa parerea doamnei Miliano, obiectivul primordial ar fi de a-i petrece din scoala cu un bagaj real de cunostinte: “sa ne gindim la o didactica noua”, mai practica, adica mai functionala si, astfel, mai utila mai ales pentru cei ce, in primul rind, isi pun problema de a se intretine. E necesar de a rationa astfel incit sa se poata incheia o specie de pact intre scoala si familie, generalizind propunerea si in ceea ce-i priveste pe elevii italieni: “actual, cine decide sa nu-si mai continue dupa treapta gimnaziala ramine cu un bagaj insuficient de cunostinte”.
“Astfel a fost ideata figura educatorului paritar, adica peer educator: elevi rom mai mari, scolarizati deja, care asigura si tractiunea scolara a celorlalti. Junalistii stiu cit este de dificil un dialog cu aceste comunitati, pentru ca nu e usor sa gasesti printre ei un lider, mai ales pozitiv, cum ar fi, de exemplu, functionarii religiosi din vreo comunitate. “Incercam sa stimulam o specie de protagonism pozitiv”.
Nu exita oportunitati fara documente. Daca scoala vrea sa fie credibila trebuie sa tina cont neaparat de urmatorul aspect: “romii originari din fosta Iugoslavie: Serbia, Muntenegru si Bosnia-Hertegovina sunt uniti de aceeasi soarta, sunt fara documente pentru ca nu li se mai emit aici. Fara documente drepturile se anuleaza: nu mai e posibil de a avea un permis de sedere, un contract de munca sau pentru chirie. Acest fapt le comlica existenta si, totodata, minimalizeaza eforturile noastre: Nu are rost sa formezi cetatenii pentru a-i lasa pe drumuri dupa asta”. Sub acest punct de vedere neincrederea lor fata de scoala este comprensibila”.
“Obiecivul proiectului nostru este de a-l inchide: la o anumita etapa Departamentul Scolarizare Romi nu ar mai trebui sa existe. Sper ca intr-o buna zi munca mea sa nu mai fie necesara.”
Alice Rinaldi (9 mai 2013)
Traducere Elena Enciu