Pe 21 septembrie 2013, Napoli si-a atins potentialul sau maxim: soare stralucitor, mare limpede si parfum apetisant de dulciuri ce ajungea pana la PAN. Nu este vorba despre miticul satir bineinteles, ci despre acronimul Palatului Arti Napoli, adica sediul celei de-a doua editii a Festivalului Jurnalismului tanar sau ca sa il chemam in stil International, Youth media days 2013, unde, in calitate de redactoare la Piuculture, am participat ca relator in timpul unei reuniuni organizata in cea de-a doua zi.
Din 20 pana in 22 septembrie acest spaziu dedicat expozitiei a fost locul intalnirilor, reuniunilor si workshopurilor ce au avut ca protagonisti jurnalisti, personalul serviciilor de comunicare si simpli curiosi in general cu varsta sub 35 de ani. Organizarea evenimentului a fost posibila datorita retelei dense de responsabili de la Youth Press Italia si de voluntari sarguinciosi. Obiectivul era confruntarea si povestirea propriului profesionism cu scopul de a funda si de a da in sfarsit viata acelei “retele” atat de dorita. Protagonista intrunirii de sambata a fost Europa cu prima sa reunione ce a avut oaspeti de talie internationala pe Ewelina Jelenkowska Lucà, responsabila biroului de presa a Comisiei Europene si pe Andrea Maresi, reprezentantul Parlamentului European in Italia ce au prezentat concursuri la care se poate participa. “Uniunea Europeana si Italia trebuie sa inceapa sa tina cont una de cealalta, depasind detaliile locale care limiteaza si inchid posibilitatile”, cerinta indispensabila este, bineinteles, limba chiar daca ar fi mai corect sa se foloseasca pluralul.
Alessia Cerantola de la IRPI (investigative reporting project Italy) infrunta subiectul jurnalismului investigativ, subliniind rolul sau, mai ales pentru ca traim intr-o perioada in care totul, sau aproape totul se poate gasi cu un clic. Munca de analiza si de esaminare atenta a jurnalistului devine un punct nevralgic si indispensabil. Asa cum a fost evidentiat de catre Michele Mezza in timpul celei de-a doua reuniuni, cand a repetat in mod provocator “pe langa cei 5 w fundamentali a fost adaugat si cel de-al 6-lea, adica while” si acest “while” din comunicare o face sa devina mai indispensabila decat oricand pentru societatea contemporana.
Si chiar despre importanta jurnalismului, cunoscut din punct de vedere social sub aspectul multicultural, s-a discutat la penultima reuniune a zilei cu titlul “Jurnalismul social si jurnalistii celei de-a doua generatie: atunci cand integrarea trece prin mijloacele de comunicare” iar in acest caz protagonista a fost Piuculture.
Confruntarea a traversat diferite nivele ale jurnalismului multicultural, incepand cu cel ce era mai institutional in care au contribuit reprezentantii Asociatiei Carta din Roma, ce au expus documentul intrat in dotatia jurnalistilor cu privinta la termenii corecti de folosit atunci cand se scrie despre straini. Chiar pe chestiunea limbii se bazeaza luarea de cuvant a ziaristei de la Redattoresociale.it si a coautoarei cartii “A vorbi in mod civil”, Raffaella Cosentino. Intr-adevar importanta limbajului utilizat poate diferentia discriminarea de integrare, depasind bunatatea retorica. Sunt nenumarate competentele lingvistice ale tinerei G2 de origine pakistaneza Sabika Shah Povia, printre altele si redactoarea site-ului YallaItalia.it. “Lumea se mira mereu ca vorbesc bine limba italiana si am inceput sa spun ca sunt italianca de origine pakisteza, dar si pentru ca pielea mea anticipeaza acest lucru.” Luarea mea de cuvant a incheiat reuniunea despre jurnalismul social, am povestit despre acesti ani de activitate profesionala intensa cu o redactie unita precum Piuculture si am condus ascultatorii ce au intervenit in cautarea informatiilor pe pagina de acces a site-ului, proiectata pe fundal. Am prezentat motivele profunde ale jurnalismului nostru si motivarile ce ne determina zi de zi sa continuam aceasta munca. Am citit cifre si am vorbit despre anecdote, depre Ramadanul tinut in strada alaturi de cine lucreaza sub soarele de august sau despre minorii afgani ce traverseaza Roma in conditii de semiclandestinitate, sau despre rromii la care ne-am dus ca sa-i ascultam personal atunci cand au fost alungati de la fostul Targ al Romei (fosta Fiera di Roma). Am focalizat atentia asupra acelui steag romanesc, aflat in partea de sus, in dreapta, descriind noutatea activata de curand: traducerea in limba romana a site-ului si posibilitatea de a largi publicul contribuind la o integrare reciproca.
Intr-adevar, multiculturalismul, ca sa se realizeze pe deplin, are nevoie de o sinergie de forte intre jurnalistii italieni, de-a doua generatie, straini si oricine vrea sa intre in aceasta hora si sa experimenteze sfida unui jurnalism necesar pentru a ilustra o societate deja schimbata in fata careia nu este permisa o alta amanare.
In cele din urma, femeile si compensatiile echitabile au fost protagonistii zilei de duminica. In prima reuniune jurnalistele au vorbit despre propriile experiente profesionale. Insa, pe cat de netagaduita poate fi prezenta dificultatilor cotidiene, exista vointa riguroasa “de a reactiona, depasind autocompasiunea , creand, in schimb, retea si mentinandu-se, exista vointa de a oferi posibilitatea genului feminin sa nu fie o slabiciune, ci un avantaj, un punct de vedere divers fata de realitate ”, asa cum sustine Elena Salzano, care este si titularul agenziei de comunicare Incoerenze.
Dimineata se conclude cu o discutie despre compensatia echitabila, subiectul spinos al remuneratiei jurnalistilor, si despre modul in care un profesionist platit in mod neadecvat este ,de fapt, usor de tinut sub mana si partinitor.” Nu vrem sa ne batem joc de voi” este fraza cea mai repetata de catre relatori, printre care se numara Giovanni Legnini, subsecretarul activitatii editoriale si Enzo Iacopino, presedintele ordinului jurnalistilor. Dar concluzia discutiei este ca, in acest moment, nu exista una. Se discuta in birouri si subsecretarul invita pe toti jurnalistii ce au intervenit sa supravegheze activitatea guvernului, “cu conditia sa functioneze inca pentru mult timp, dar cred ca asa va fi”.
Cu aceasta anecdota neplacuta pentru jurnalisti se inchide intrunirea dinamica, desfasurata in trei zile, ce a vazut numerosi protagonisti si ce poate, bineinteles, sa etaleze “perla coroanei”: meritul de a oferi oportunitatea de intalnire si confruntare, dat ca in cele din urma si lumea jurnalistilor este o copie la scara a lumii reale, cu toate contradictiile sale, cu suflete diverse si in interiorul careia, asa cum se intampla si in Piuculture, noi suntem purtatorii orgoliosi ai procentelor de prezenta feminina si ai multiculturalismului.
Piera Francesca Mastantuono
(25 septembrie 2013)
Traducere de Vasilica Abaloaei