Incepand cu 4 septembrie imigrantii ce detin un permis de sedere pe termen lung CE – care poate fi solicitat de catre cei cu un permis de sedere de cel putin 5 ani pe teritoriu – sau titularii unui statut de refugiat sau de protectie subsidiara, au posibilitatea de a participa la concursurile administratiei publice, reusind astfel sa obtina un contract pe timp nedeterminat la autoritatile locale, scoli, spitale si companii publice. De la masurile de transpunere a legii europene n. 97 din 06 august 2013 sunt excluse serviciile referitoare la securitatea nationala, armata, politie si magistratura.
In ciuda aprobarii ministrului pentru Integrare Kyenge, care in urma cu cateva saptamani a vorbit despre “o valoare adaugata si strategica in domeniul economic, cultural si social”, raman diverse nedumeriri. Mai presus de toate, aparuta deja in timpul dezbaterii parlamentare, restrictia pentru titularii de drept: deputatii PD, SEL si 5Stelle au propus extinderea acestei masuri si pentru titularii unui permis de sedere pentru o perioada limitata de timp.
“Avem o prezenta de imigranti instruiti, absolventi, care nu vor putea sa-si exprime propriile capacitati profesionale”, declara Kurosh Danesh, o sindicalista de origine iraniana. “A avea recrutari in sectorul public inseamna punerea la dispozitie a competentelor intregii comuntati”. In plus, deosebirea dintre permisul de scurta si lunga durata ar fi o “incalcare a Conventiei OIL– Organizatia Internationala a Muncii- a principiului constitutional al egalitatii si a Testului Unic privind Imigratia”, adauga Alessandra Ballerini, avocat, amintind cum Italia ar fi “o Republica fondata pe munca”.
In afara de solicitarile primite din partea Europei au existat si alte motive care au condus la acest pas mic spre egalizarea muncitorilor. Numeroase au fost “recursurile celor carora le-a fost refuzata angajarea dupa castigarea unui concurs sau in ciuda inscrierii in grupurile profesionale, din lipsa cetateniei”, explica Danesh. Cazurile, chiar si in lipsa unei legi nationale, au fost mereu in drept, pentru ca odata cu crearea unui precedent, sentintele ulterioare nu pot sa nu fie luate in considerare. “Am urmarit cel putin doua cazuri de concediere pentru ca publica administratie, dupa mai bine de un an de la angajare, si-a dat seama ca strainul nu avea cetatenie italiana sau comunitara”, adauga Ballerini.
Dumping-ul in sistemul sanitar. Intr-un sistem in care contractarea strainilor in public putea fi purtata la termen, in domeniul sanatatii s-au creat situatii particulare. Luand ca referinta asistentele ASL, “erau formate de cooperativele care le angajau in diverse structuri prin contracte, dar cu salarii mizere, de 600-700 euro lunar, pe schimburi masacrante de 8-10 ore. Acest context a condus la dumping – procedura de vanzare a unui bun sau serviciu intr-o piata straina, la un cost redus in comparatie cu propria piata, n.r. – care ii influenta si pe italieni, pentru ca daca reduci o forta contractuala, tot sectorul are de suferit” continua Danesh.
Blocul turn over. Pentru ca legea sa devina cu adevarat eficienta, exista, de asemenea, un alt factor ce trebuie depasit, asa-zisul bloc turn over activ din 2010, pentru care angajarile pe timp nedeterminat trebuie sa faca parte dintr-o suma totala a cheltuielilor de 60% cu privire la rezilierile din anul precedent, in unele cazuri reduse chiar la 20%. In mod clar, dezavantajele sunt pentru toti, italieni si nu numai. Odata depasit acest obstacol se spera ca la sfarsitul crizei, va fi fundamentala o publicizare a reformei, pana acum nerealizata, “multi nu stiu despre posibilitatile de acces, ajutorul mass-mediei va fi fundamental pentru a raspandi acesta veste”, conclude Ballerini.
Gabriele Santoro (1 octombrie 2013) Traducere Marin Hemei