“Cand ajungi in fata bisericii, nu merge pe strada Panama ci, stand cu fata la biserica San Roberto Bellarmino, mergi pe aleea din dreapta fatadei, pana ajungi la o usa verde si, iata ai ajuns!” astfel Ornella Capasso, de sase ani profesoara si coordinatoare a scolii de limba italiana a centrului Welcome, explica cu amabilitate cum se ajunge la sediul acestuia unde se desfasoara cursurile de italiana pentru straini.
Aici este locul in care de 12 ani, de luni pana joi, de la orele 16 la 18, iar marti si joi chiar si de la 18 la 20, usa verde se deschide spre o incapere, ce are si un secretariat amplasat in spate, si trei mese, despartite in mod simbolic de rafturile de carti supraincarcate. Fiecare masa de scris gazduieste cativa dintre cei 12 profesori ai scolii, fiecare cu clasa sa, eterogena datorita originii, varstei, locului de munca si al nivelului, de la alfabetizare pana la B1. Filipine, Sri Lanka, Romania si Ucraina sunt tarile din care provin cea mai mare parte din persoanele de la curs. Printre locurile de munca cele mai raspandite sunt colaboratori domestici si ingrijitori, “aceasta si datorita zonei Parioli in care ne aflam”. Diversitatea este cu siguranta sursa de bogatie si de aceea necesita o elaborata organizare, “din pacate modificarile de program si absentele elevilor sunt printre problemele cele mai des intalnite, insa le infruntam. Numerele sunt importante intrucat din 15 septembrie am avut in jur de 200 de inscrieri.”
Cursul Rosei este de nivelul A2 si este dinamic si energic, asemenea ei. Descoperind orasul de unde provin, deschide imediat harta Italiei in fata elevelor sale, Maria Daniela si Roxanne, si le intreaba “unde este Lazio?”. La inceput timide, cele doua tinere femei se indreapta rapid inspre “cizma” gasind regiunea si rapunzand de indata la intrebarile continue ale Rosei.
Maria Daniela, romanca, este baby-sitter “a doi copii, de 4 luni si de 2 ani si 6 luni. Cateodata mi se spune ca eu as fi a doua mama, dar ce vrea sa insemne? Dupa mine nu este asa, eu sunt dadaca, caci mama este doar una si nu sunt eu aceea”, spune cu constientizare rationala. Roxanne “sunt o baby-sitter si ma ocup si de treburile casei, este un serviciu dificil, insa imi place”.
Cursul succede rapid intr-un continuu schimb de informatii chiar si intre eleve. Ca si in momentul cand Maria esplica Roxannei ca “primesti concediul deoarece, lucrand in fiecare luna, ai dreptul la o zi de vacanta si sunt zile platite! La fel este si pentru al treisprezecelea salariu, ce se da la sfarsitul anului”, si cu pixul pe hartie scrie cu repeziciune cifre si litere pentru a explica tinerei filipine, ce surade convinsa, ceea ce vroia sa spuna prin cuvinte.
Usa centrului se deshide si odata cu suflul vantului intra si Maria, moldoveanca, si Amira, araba. Infrigurate se incalzesc iute vorbind si uitand, intre timp, cateun articol. Imediat Rosa le reaminteste cu bunatate ca “trebuie sa se vorbeasca fara graba si nu trebuie sa uitati articolele, sunt esentiale in limba italiana.
Corectarea exercitiilor este un zumzet de soapte si maini ce cauta rapid prin foi pentru a indica imaginea corespunzatoare colegei de scoala. Punctul lor forte sunt antonimele cuvintelor, in special cele ce fac parte din campul semantic al muncii “ocazional, precar, angajat, liber profesionist”, de altfel, motivele ce le-au adus in Italia sunt tot aceleasi: profesionale, si sunt bine informate in ceea ce le priveste.
Amira, studenta, cea mai timida din grup, vorbeste putin si astfel Rosa o incurajeaza. “Sunt o studenta de stiinte politice cu profilul dezvoltare si mediere” cu acel t cristalin. Maria are ochii de un albastru inchis si povesteste cum ca si ea se ocupa intr-un fel de o copila, “doar ca are 94 de ani”, si zambeste cu drag gandindu-se la ea.
Tutto questo e molto di più è il Centro Welcome, e nella traduzione dall’inglese c’è il senso di questo angolo nel cuore chic di Roma.
Dupa doua ore de curs incarcate si intense fetele isi strang caietele, pixurile si creioanele si pleaca multumind Rosei. Totusi Maria Daniela nu ingaduie doar acel “multumesc” si propune Rosei “dar pentru toate materialele si xerox-urile ce ne dati, eu as vrea sa platesc, chiar si lucrand pentru voi”, iar profesoara zambitoare, o priveste si ii spune “tu ai grija sa vii si sa studiezi, caci de restul , macar aici, ne ocupam noi.”
Aceasta si mult mai mult este Centrul Welcome, ce in traducerea sa din engleza isi demostraza esenta acestui colt din inima chic a Romei.
Piera Francesca Mastantuono
(28 noiembrie 2013)
Tradus de Monica Melniciuc