“Produsele care au facut mareata bucataria italiana nu sunt de fapt italiene. Daca in cazul mancarii a functionat, de ce sa nu incercati si cu oamenii? “. Porneste de la o ipoteza aproape elementara ideea care a dus la realizarea Diferit are gust, evenimentul Roma Integra care a adus pentru prima data benzile desenate, muzica si cuvintele din intreaga lume in templul gastronomiei de pe scena capitalei: Eataly Roma.
Alegerea nu a fost intamplatoare, avind in vedere ca primul partener al Eataly, Slow Food, a fost o parte integranta a proiectului, sub egida Sonia si OMCVI, o asociatie care promoveaza proiecte de cooperare, in primul caz, si care reuneste femeile din Capul Verde in Italia, in al doilea.
Vanda Altarelli si Angela Spencer Teque, fondatoarele acestor asociatii si ale proiectului, sunt doua forte ale naturii: le intalnesc la scurt timp inainte de conferinta, pentru a-mi explica cum s-a nascut ideea de a construi o serie de intalniri care sa combine alimentele, educatia si cunoasterea reciproca. Nu ca legatura dintre cele trei elemente ar fi surprinzatoare: mancarea este aproape intotdeauna o modalitate de schimb si de integrare, binomul bucatarie-cultura nu este de fapt ceva nou, dar a porni de la scoli pentru a implementa un proiect de integrare cultural, care urmeaza sa fie prezentat in vitrina imensa a Eataly, acest lucru este mult mai neobisnuit.
“Copiii nu vad diversitatea, de asta este important sa actionam imediat, inainte de a se forma prejudiciile”, spune Vanda, explicand astfel de ce proiectul a implicat – cu ajutorul regiunii Lazio si patronajul Ministerului Integrarii – doua scoli in care procentul de copii din a doua generatie este destul de mare: scoala “Manzi” din cartierul Pigneto si scoala “Tibullus” din Zagarolo. O a treia scoala, Institutul I.I.S.P.T. “Via Pedemontana” din Palestrina, a realizat grafic logo-ul proiectului, printr-un concurs lansat in randul elevilor.
A le starni interesul elevilor pe tema migratiei si a schimbului intercultural, la Roma, este cu adevarat un joc de copii. “In timpul lectiilor, elevii au fost dusi la piata Esquilino pentru a vedea cu ochii lor diferitele feluri de mancare exotice despre care doar au auzit, fara sa le fi vazut vreodata”, spune Angela, imediat dupa pretiosul ajutor dat de Slow Food in ziua evenimentului, “copiilor le-au fost explicate cele cinci simturi si diferentele de gust dintre alimente.” Dar interventia cunoscutei asociatii, al carei motto este bun, curat si corect, nu se termina aici: “a le explica si a-i face sa inteleaga pe copii ca nucsoara este o samanta si a le spune de unde provine a fost un lucru important”, a explicat Francesca Rocchi , reprezentanta Slow Food, incheind cu o urare: “speram ca acesta este un pas care ne va duce mult mai departe.” Speranta pe care Angela Spencer o condivide, din moment ce, printre planurile de viitor, este si acela de a duce proiectul in doua scoli “simbol” de integrare de pe teritoriul roman: scoala Di Donato, situata chiar in cartierul Esquilino, si scoala Pisacane, aflata la periferia Romei, in zona Torpignattara, dar nu pentru asta mai putin multiculturala.
Ca in lume fiintele umane migreaza dintr-o tara in alta este o chestiune care trebuie explicata copiilor, asa cum le explicam circulatia produselor alimentare. Dar cum sa explici intr-o forma simpla un subiect atat de complex? Exista o solutie care se numeste benzi desenate: iata de ce, dupa-amiaza, sala era plina cu foi mari desenate, ilustrand copii care sunt pregatiti de drum, harti si sageti care faceau inconjurul lumii, totul fiind facut de dimineata, cu ajutorul copiilor. Si despre bucataria popoarelor ce sa mai spunem? Posibilitatea de a organiza un eveniment la Eataly a fost prea buna ca sa nu se utilizeze spatiile enorme ale structurii pentru a vorbi, din nou, despre alimente: aici s-au amenajat doua bucatarii demonstrative unde se putea vedea pregatirea in direct a felurilor de mancare tipice bucatariilor din lume: cachupa (Capul Verde, fel de mancare facut cu porumb, fasole, cartofi si manioc), zighinì (tocana de legume cu carne, un preparat tipic din bucataria etiopiana si eritreeana), sarmale (preparat tipic din Europa de Est si Balcani ) si – de ce nu? – giglietto palestrinez, un tip de biscuiti originali din Franta si preluati in bucataria italiana.
Daca dimineata a fost dedicata atelierelor de lucru organizate pentru copii, dupa-amiaza a fost momentul asociatiilor: Consiliul Filipinez al Femeilor, Asociatia Griot si No.Di. au intervenit pentru a vorbi despre experienta lor de integrare si de sperante pentru viitor: “De douazeci si trei de ani astept sa vad unele progrese. Se spune intotdeauna ca, atunci cand se ajunge intr-un moment dificil, este timpul de a intoarce pagina; ei bine, poate a sosit timpul asta”, a declarat Pilar Reuque, fondatoarea No.Di., inainte de a informa asupra zilelor in care se va organiza strangerea de fonduri din luna mai.
Este surprinzator – sau nu? – ca ziua aceasta este aproape in intregime dedicata femeilor. Acest lucru a fost observat si de catre Marguerite Lottin Welly, de la asociatia Griot, la scurt timp inainte de a defini “o batalie castigata”, faptul ca Italia are un minister dedicat integrarii. Femeie este, de asemenea – de fapt – si Giulia Baldinelli, cercetator la SOAS din Londra, care, in cadrul intrevederii, a prezentat studiul sau privind imigratia in Italia, aratind ca aceasta reprezinta o adevarata resursa, chiar si economica, si nu o amenintare pentru tara gazda.
S-a vorbit despre a doua generatie de imigrante, adevarate mesagere ale integrarii si de transmitere a culturii, dupa care muzica a luat in stapanire spatiul cu formatia MaTeMusik Band din Capul Verde. Chiar si politica a intrat in dezbatere, cu ajutorul lui Giovanni Manoccio, primarul din Acquaformosa, un mic oras in Calabria, avind onoarea de a intra in paginile ziarelor datorita bunelor practici de integrare realizate in localitate. Aici, mai mult de saizeci de migranti si-au gasit o solutionare definitiva, lasand uitarii munca la negru si exploatarea, lucruri despre care a vorbit Lamine Bodiang, mediator cultural pentru SOS Rosarno.
Mancare, muzica si migratie. Dar, la o privire mai atenta, firul conducator al zilei este un altul, care apare in mod constant in fundal, atunci cand vine vorba de a doua – sau a treia, ca in cazul comunitatii din Capul Verde – generatii: ius soli, termen juridic ce defineste dreptul la cetatenie prin nasterea pe teritoriul unui alt stat. Si vine intr-un moment in care dezbaterea este inca deschisa, Diferit are gust este un bun punct de plecare pentru reflectie.
Veronica Adriani
(22 ianuarie 2013)
Traducerea si adaptarea: Dan Popa