Pe 1 martie 2006, printr-o instiintare de la MIUR (Ministro dell’Istruzione, dell’Università e della Ricerca), au aparut oficial primele directive pentru primirea si integrarea elevilor straini. Avand in vedere contextul multicultural, era necesar sa se faca anumite schimbari pentru o scoala care, in timp, se transformase: educatorii si studentii trebuiau sa invete sa se intalneasca pe un nou drum si era necesar sa se gaseasca un numitor comun.
Multe s-au schimbat de atunci: de la 100.000 s-a ajuns la 800.000 de elevi de origine straina, iar majoritatea dintre acestia s-a nascut in Italia. S-a inceput sa se vorbeasca de educatie interculturala, sa se faca intrebari cu referire la diferitele tipuri de elevi straini, mediul lor familial, contextul lingvistic, varsta – si in legatura cu rolul educatorilor. Astfel, in februarie 2014 MIUR a introdus un nou model, diferit de cel introdus in 2006.
Noile directive, intocmite dupa 8 ani de la ultimele documente, isi propun sa arate cauzele acestor schimbari: „In 2006 se vorbea mai ales de educatia primului ciclu. Dar scenariul scolilor multiculturale s-a schimbat, copiii de atunci au crescut, au devenit adolescenti, iar in acest document actualizat se analizeaza probleme care nu au fost tratate in trecut”, ne explica VinicioOngini de la Directia Generala MIUR pentru student, integrare, participare si comunicare.
O noua tema care este, de asemenea, foarte importanta este orientarea scolara. Institutiile si organizatiile locale trebuie sa ajute parintii si studentii mai tineri in asa fel incat alegerea scolii sa fie una cat mai usoara cu putinta, exact asa cum profesorii ar trebui sa faca cu elevii mai mari ajutandu-i in trecerea de la scoala generala la liceu. „Datele ne arata ca 80% din studentii straini se inscriu la scoli profesionale. Inseamna ca ceva nu functioneaza bine in metoda de orientare. Deseori, elevii aleg calea mai usoara si cu cele mai multe posibilitati de angajare fara sa isi puna in valoare propriul lor potential. Totusi, ceea ce este mai grav este ca in anumite cazuri liceele clasice si stiintifice descurajeaza elevii straini in orientarea acestora”.
O alta noutate care priveste aceste directive este diferentierea elevilor. Necesitatile copiilor care provin din cupluri mixte difera de cele ale minorilor neinsotiti, sau de cele ale copiilor care au venit in Italia pentru adoptarea internationala. Daca un context familial non italian poate sa insemne nesiguranta lingvistica pe plan scolar, avantajele bilingvismului pentru copiii care provin din cupluri mixte sunt de netagaduit. De asemenea, minorii neinsotiti sau adoptati au nevoie de interventie psihologica pe care scoala poate si trebuie sa o garanteze alaturi de cea didactica. In orice caz, ceea ce ramane cert este aparareadreptului la invatamant: trebuie sa garantam inscrierea in scoli si pentru copiii migrantilor fara acte fata de care profesorii – precum si medicii – nu au obligatia de a-i denunta.
In ceea ce priveste grupurile nomade precum rromii, problemele sunt de alt tip. Dintre cei care apartin acestor grupuri doar cativa merg la scoala, iar asta se intampla din doua motive: in primul rand, exista o mare tendinta spre “evaziunea scolara”, dar si o mare dificultate in a se putea defini membru al unui grup de nomazi sau mai degraba al altuia. Totusi, Vinicio Ongini face si o autocritica: „In mod probabil, strategiile pe care le-am adoptat pana acum nu functioneaza. Trebuie sa evitam actiunile exclusive si adresate doar catorva, trebuie sa ne gandim la proiecte care sa fie, intr-adevar, interculturale si care sa poata implica toata clasa, nu doar elevii straini”.
In aceste directive observam si importanta predarii limbii italiene L2 care, practic vorbind, ramane inca foarte neclara. Chestiunea resurselor pentru a-i putea sustine pe profesorii L2 nu face parte din acest document pentru ca noi ne ocupam de modele, apoi ne asteptam ca propunerile noastre sa se transforme in actiuni. Este adevarat ca directivele sunt foarte specifice in ceea ce priveste durata si modul de a preda: predarea limbii italiene L2 pentru elevii care se afla inca in perioada de primire ar trebui sa fie in jur de doua ore pe zi pentru aproximativ 3-4 luni. Laboratoarele lingvistice sunt cele care, de fapt, au rolul cel mai important in acest sistem de integrare. Atat de mult incat s-a decis sa se acorde mai multa importanta si predarii limbilor non comunitare, acesea fiind limbile materne a multor studenti. Inca o data, integrarea are loc prin limba.
Chiar si adultilor li se acorda atentie in acest document. Este vorba de un nou aspect, dar care nu este secundar pentru ca, cum a remarcat Ongini, „nivelul de educatie a copiilor depinde si de parinti”.
Rosy D’Elia si Veronica Adriani
(2 aprilie 2014)
Traducere de Larisa Stoica