„Cinematografia romaneasca este deosebit de bogata si ma bucur ca anul acesta festivalul de film mediteranean va dedica din nou o zi cinematografiei din tara mea. Postcomunismul, traditiile, mentalitatea oamenilor, consecintele imigratiei sunt teme pe care le regasim in filmele regizorilor romani si care pot arata adevarata realitate din Romania, nu doar cea manipulata de mass-media”, spune Alina Barbulescu, membrul roman al juriului MedFilm Festival. Pentru Alina, este o onoare faptul de a face parte din juriul Piuculture, mai ales pentru ca iubeste cinematografia, iar filmele ii dau posibilitatea de a cunoaste mai bine diverse culturi si de a impartasi cu ceilalti colegi informatii despre tara ei.
„Cand eram in Romania, mi-am dorit sa fiu jurnalist, dar niciodata nu m-am gandit ca m-as fi mutat in Italia. Nu mi-am imaginat ca as fi putut sa scriu articole intr-o alta limba, dar prin stagiul Lab 4 am devenit parte din redactia Piuculture, unde am sansa de a invata „secretele” meseriei si de a imi depasi propriile limite”, ne explica Alina, studenta la Comunicatie si publicitate pentru organizatiile non-profit, la Universitatea „La Sapienza” din Roma. A ales acest profil universitar pentru ca este asemanator cu cel de jurnalism din Romania. „La acest curs invat cum sa vorbesc in public, inainte eram obisnuita doar sa pun intrebari si, mai ales, sa scriu pentru ziare”. In primul an al sederii sale in Italia, a avut dificultati cu privire la limba italiana, dar ulterior a invatat-o singura.
„Cand aveam 13 ani, tatal meu a plecat in Italia, dupa un an a plecat si mama. Eu am ramas cu matusa mea”. Avand in vedere ca Alina este singurul copil in familie, parintii au intrebat-o daca era de acord cu plecarea lor. Tatal ei este un fost campion de rugby, dar din cauza unui accident nu a mai putut sa joace. Un var i-a propus tatalui Alinei sa lucreze in Italia, iar el a acceptat. „Nu traiam in conditii de saracie, am acceptat sa fiu departe de familia mea fiind constienta ca e oportunitate pentru a trai o viata mai buna”. Alina mergea in vacanta in Italia de doua-trei ori pe an, cateodata le era dor de parinti, dar se concentra asupra studiilor si petrecea mult timp la scoala. „Au incercat de multe ori sa ma aduca in Italia, dar am refuzat pentru ca eram pasionata de jurnalism, iar in Italia ar fi trebuit sa incep totul de la capat din cauza dificultatilor legate de limba italiana”.
Parintii sai locuiesc la Roma de peste 10 ani, s-au integrat foarte bine si datorita faptului ca in apropiere locuiesc rudele lor. In zona Monterotondo exista o mare comunitate de romani si foarte multi dintre ei merg la biserica ortodoxa. „Vorbeam des la telefon, ma intrebau cum mergea scoala; imi spuneau ca toate sacrificiile le faceau pentru mine, pentru a-mi oferi un viitor mai bun. In mod sigur, daca parintii mei ar fi ramas in Romania, viata noastra nu ar fi fost mai buna”. Tanara jurnalista a ajuns la Roma din intamplare si a decis sa se inscrie la facultate imediat. Din motive birocratice, nu a reusit sa se inscrie in primul an, asa ca si-a gasit de lucru intr-o gelaterie. Acolo a intalnit si un conational care mergea des sa manance inghetata si care, dupa o perioada de logodna, a devenit sotul ei. „M-au sustinut si m-au incurajat sa-mi urmez visele, atat familia mea cat si sotul meu”. Alina nu considera ca parintii sai s-au sacrificat pentru a o ajuta sa studieze: „Cred ca au facut ceea ce orice alt parinte ar fi facut pentru fiii lor, probabil renuntand la cateva concedii”.
„Cand eram la scoala, visam sa devin arhitect, dar nu aveam talent pentru desen”. Astfel, am ales jurnalismul, iar in timpul liber studiez design interior, este o satisfacere personala”. Recent, Alina s-a unit grupului de traducatori pentru sectiunea romana Piuculture, pentru care traduce articolele colegilor ei din italiana in romana.
„Redactia Piuculture este juvenila, prietenoasa si plina de viata, iar ziarul este de folos tuturor strainilor: le da o perspectiva diferita asupra vietii lor avand in vedere ca, in ziua de azi, migrantii sunt vazuti dintr-un punct de vedere negativ. Piuculture prezinta importanta lor: le arata cetatenilor italieni ca strainii nu reprezinta o amenintare, ci persoane cu care este posibil sa convietuiesti, persoane care pot sa dea un exemplu. Pentru a intelege mai bine strainii, recomand tuturor poezia Prigione (Inchisoare), a lui Ndjock Ngana”.
Raisa Ambros
(18 iunie 2014)
Traducerea si adaptarea de Larisa Stoica