A ajunge la locul de munca al ingrijitoarelor romance si moldovence, a aduce informatii acasa la cei care lucreaza atat de mult incat nu au timp sa invete bine limba italiana, a contribui la o mai bună integrare a celor două comunitati in Italia; cu aceste scopuri s-a nascut ideea care este acum o realitate: pe 2 iunie 2014, sectiunea in limba romana a ziarului www.piuculture.it a sarbatorit primul sau an de viata. Doar cu un an in urma, in timpul sarbatorii organizate de Romit TV la Teatrul Tendastrisce (Roma), in fata a mai mult de 4.000 de spectatori, Paola Piva, pe atunci presedinta asociatiei Piuculture, lansa o noua sectiune si “un apel la traducatori voluntari”. Un anunt care, in confuzia creata de sarbatorire, nu a avut un mare efect, dar care si-a atins scopul atunci cand am lansat acelasi apel pe siturile de socializare, o invitatie la colaborare voluntara in schimbul unui atestat eliberat dupa un mare numar de articole traduse si un credit universitar pentru studenti. Au raspuns apelului un mare numar de romani si moldoveni, mai tineri sau mai putin tineri, studenti si ingrijitoare de batrani, intelectuali sau nu, toti au avut ocazia de a-si etala talentul si cunostintele.
Unii si-au dat seama de dificultatile pe care le implica traducerile si au renuntat cu parere de rau, altii au renuntat dupa primele articole, pentru ca lipsea satisfactia economica, iar altii au renuntat pentru lipsa de timp. Dupa un an de munca, ce s-a concretizat in aproximativ 100 de articole, echipa de traducatori din italiana in romana s-a consolidat, cititorii romani fiind multumiti ca pot citi povestile de viata ale unor conationali de-ai lor intr-un ziar italian, in limba romana.
“Colaborarea cu Piuculture este placuta si utila pentru ca imi permite sa utilizez limba materna, punindu-ma mereu la incercare: am inteles ca, daca nu este folosita frecvent, exista riscul de a o uita. Traducerile ma satisfac ca traducator , dar, in acelasi timp, ii imbogatesc si pe cititorii de la sectiunea romana, avind in vedere ca informatiile continute in articole privesc noutatile din legislatia italiana si nu numai”. Vasilica Abaloaei este una dintre cele mai vechi colaboratoare, prezenta inca de la inceput in echipa, a vazut aceasta propunere ca pe o oportunitate profesionala. Dupa ani de locuri de munca necalificate, care insa au facut-o sa se maturizeze, si dupa 2 ani de asteptare pentru a-i fi recunoscuta diploma de bacalaureat romaneasca, si-a atins primul obiectiv: are diploma de limbi straine (franceza si spaniola), a luat masterul de Traducator si Interpret si in prezent urmeaza cursurile pentru diploma de master in Limbi Moderne si Comunicare Internationala. Studiul limbilor straine a ajutat-o sa inteleaga ca suntem mai asemanatori decat s-ar putea crede si sa priveasca multiculturalitatea din punctul de vedere a ceea ce ne uneste mai mult: limba pe care o vorbim.
Piuculture are un colectiv redactional unit, o colectie inedita de articole dedicate integrarii, mai bine de 2 milioane de romani si moldoveni in Italia care vorbesc aceeasi limba si o multitudine de informatii de oferit despre cetatenie, piata muncii, sanatate, scoala, sport, religie si cultura. Fiind singura redactoare de limba romana, am avut responsabilitatea de a coordona sectiunea, cea mai mare parte din aceasta munca se desfasoara online: alegerea articolelor din ziarul Piuculture utile pentru comunitatea romana si moldoveana, trimiterea spre traducatori, fixarea termenelor, asigurarea ca persoana respectiva este capabila sa traduca acel tip de text, receptia traducerii, verificarea ei, corectarea, scrierea observatiilor pentru a imbunatati textul, publicarea ei sau apelarea la colegii italieni in vederea publicarii articolului online.
Fiecare redactor are un stil propriu: una dintre colaboratoare imi trimitea mereu materiale mai stufoase decat originalul, mai literare, isi imagina cum ar fi scris chiar ea articolul si apoi il traducea. Nu a fost simplu sa-i explic ca textul trebuia sa fie identic si intelesul la fel. Infinite verificari: sa vad cum se spune, cum se scrie, cum ar trebui tradusa o fraza sau un cuvant. Traducerea este o munca extrem de personalizata: inseamna sa treci textul, informatia, energia si spiritul prin propriul filtru, care depinde de cultura, de vocabular, de mentalitate, de punctul de vedere si chiar de dispozitia de moment. E foarte dificil sa intri in armonie cu autorul articolului, pentru a transmite exact ceea ce a dorit acesta sa exprime.
“M-am saturat de articolele scrise de acest redactor, dati-mi altele!” Acesta a fost strigatul disperat al lui Marin Hemei, student in anul 3 la Facultatea de Jurisprudenta a Universitatii din Torino. I s-a intamplat sa traduca mai multe texte ale aceluiasi autor care obisnuieste sa construiasca fraze complexe si sa foloseasca expresii in argou, un stil care il punea in dificultate pe traducator. Prefera sa traduca articole ce se refereau la legislatie, drepturi si sport. “Pentru mine a fost o provocare si am primit cu entuziasm posibilitatea de a traduce pentru Piuculture: pana atunci nu am mai tradus nimic atat de “oficial” incat sa fie publicat intr-un ziar. Nu e usor sa traduci si cu atat mai putin atunci cand trebuie sa treci de la o limba pe care o vorbesti zilnic la limba materna, limba in care ai invatat sa-ti exprimi primele idei. Nu doar ca nu vreau sa se piarda o virgula din articol, dar mi-ar placea sa transmit totul, chiar si emotiile care se percep printre randuri. Sunt recunoscator redactiei Piuculture pentru sansa pe care mi-a oferit-o: cu fiecare articol tradus, imi dau seama cat de dulce si frumoasa este limba romana”.
“Viata e ca o limba straina: nu toti reusesc s-o vorbeasca bine!” Astfel se prezinta Luminita Butuc, citindu-l pe scriitorul american Christopher Morley. Ea a ajuns la Piuculture prin intermediul anuntului publicat pe Facebook si apoi a constituit un grup de traducatori la Torino, gasind voluntari la Universitate, printre colegi. Luminita este o buna organizatoare si s-a oferit sa coordoneze grupul din regiunea Piemonte. “Colaborarea cu Piuculture nu e usoara, dar ma gratifica la nivel uman – chiar daca este o activitate de voluntariat – pentru ca scopul este acela de a traduce in romana viziunea italiana a mai multor culturi, iar obiectivul final este integrarea si convietuirea intr-o tara multietnica”.
“Singura dificultate a unui traducator este de ordin intercultural. Unii temeni sau fraze sunt intraductibile, prin urmare, trebuiesc adaptate. Articolele publicate contin variate tipuri de informatii, ceea ce le permite romanilor si moldovenilor sa inteleaga mai bine cultura si obiceiurile italiene si ajuta evident la o mai buna integrare”, povesteste Dan Popa, un roman ce traieste la Modena si care mi s-a adresat pentru alte colaborari, iar eu i-am propus Piuculture. Un idealist si un visator incurabil. La 53 de ani ar dori sa schimbe lumea si sa dea un sens vietii sale. Psihologia umana il afascineaza si este un observator insatiabil. Nu are ambitii personale, dar lupta impotriva oricarei forme de injustitie, mai ales aceea indreptata impotriva celor fara aparare si, din acest motiv, a ales arma politica, fara a cobori totusi in arena politica. “Pentru mai bune rezultate in traducere, sugerez noilor posibili voluntari sa foloseasca la maxim internetul, pentru a intelege mai bine ceea ce se intentioneaza a se traduce si a adapta textul in cel mai bun mod posibil, in asa fel incat cititorii sa creada ca articolul a fost scris direct in limba romana”.
“Traducerile pe care le fac privesc diverse teme ce pot fi de mare ajutor pentru multi romani si moldoveni care traiesc in Italia. Mie imi sunt de folos pentru a mentine “vie” limba materna, romana. Traiesc de foarte multi ani in Italia, practic toata viata mea si, in cazuri precum acesta, se intampla sa fiu mai fluenta in italiana decat in romana, dar traducerea articolelor imi permite sa-mi imbogatesc in mod constant vocabularul limbii materne. Uneori, ma bazez pe un bun dictionar monolingvistic si bilingvistic dar, mai cu seama, ma consult cu colegii mei”, zice Larisa Stoica, care studiaza limbile straine la Torino. Larisa m-a intrebat daca ar putea sa traduca in spaniola, iar eu i-am propus sa traduca in romana, pentru Piuculture. Invata rapid si imi urmeaza sfaturile pentru a-si imbunatati traducerile. “E gratificant sa stii ca traduci ceva care ar putea sa fie util pentru multe persoane care poate nu au o alta sursa de informare decat articolul pe care tocmai l-ai tradus tu. O satisfactie este si sa vezi online articolul tradus de tine. Munca de traducator cere multa disciplina si seriozitate dar, cu un pic de efort si cu o buna cunostinta a celor doua limbi, italiana si romana, se pot obtine rezultate bune”.
Redactia Piuculture multumeste tuturor colaboratorilor voluntari ai sectiunii romane pentru angajamentul si generozitatea de a-si oferi timpul, stiinta si energia in mod gratuit, pentru a-si ajuta comunitatea.
Raisa Ambros(04 iunie 2014)Traducerea si adaptarea: Dan Popa
Citeste si: