Iulian Stoica, invingatorul. “Muzica ma face sa ma simt eu insumi, imi e alaturi cand mi-e greu si am o piatra pe inima sau cand sunt fericit”, aceasta este semnificatia muzicii pentru invingatorul de 15 ani, Iulian Stoica, elev la liceul Farnesina din Roma. Vederea i s-a inrautatit cu timpul, insa el nu are nevoie sa citeasca notele, pentru ca le simte: mainile si degetele se misca singure pe claviatura, direct de la inima si de la o inspiratie ce il ajuta sa compuna si sa improvizeze. Emotionat si recunoscator ca a castigat marele premiu la concursul tinerelor talente Digi Mobil Lazio si Umbria 2012, ce a avut loc pe 17 noiembrie la Accademia di Romania, Iulian e de asemenea mandru ca a improvzat pe moment melodia interpretata la pian, in afara de faptul ca a insotit la instrument altri 3 cantareti din concurs. “In Romania nivelul de studiu e foarte inalt, insa nu sunt instrumente de calitate. Cred ca in tara, cu probleme mele de vedere, nimeni nu ar fi crezut in mine si nu ar fi avut rabdarea sa-mi predea pianul, in timp ce in Italia m-au sustinut mult, in special parintii mei”. Ajuns de mic copil, tanarul canta la pian ca prim instrument de pe cand avea 8 ani si la vioara ca la al doilea instrument. Din momentul cand l-a vazut la televizor pe maestrul moldovean Nicolae Botgros, viseaza sa-i stranga mana pentru ca el este cel care i-a transmis dragostea pentru vioara. Iulian si-ar dori sa intemeieze propria orchestra: “Apreciez mult muzica populara caci ma conduce la radacinile tarii mele de bastina si mi-ar placea mult sa cant la orga”. Tema compozitiei e dupa starea lui sufleteasca: de la o zi scolara la visele pentru viitor. Tanarul a participat la diferite concursuri insa doar aici i-a fost acordat marele premiu: “In afara de valoarea economica a vacantei in Dolomite primita ca premiu, aceasta inseamna pentru mine ca pot face mai mult, ca pot sa devin mai bun”. Iulian Stoica viseaza sa dirijeze o orchestra si sa devina compozitor: aplauzele publicului au confirmat geniul sau.
Gabriela Bancila, invingatoarea editiei precedente, a deschis concursul cu vocea sa incantatoare, interpretand cantece populare vesele ce au readus acasa multi dintre spectatorii romani prezenti in sala. In comparatie cu Iulian Stoica, cantareata stabilita cu traiul la Lodi a participat la mai multe concursuri italiene iar acesta a fost prima recunoastere romaneasca: “Premiile sunt importante fie pentru cresterea personala, fie pentru curriculum ca artist. Cel de anul trecut m-a facut si mai renumita si am fost chemata pentru a participa la evenimente romanesti”. Descoperita de maestrul lui Andrea Boccelli, ce a ramas impresionat de timbrul particular al vocii sale de cantareata lirica, Gabriela mai are si alte talente: a studiat jurnalismul, recitarea, pictura, dansul, cinematografia, muzica pop.
Premiile. Toti participantii concursului au primit o diploma de merit, un telefon mobil pentru a comunica cu persoanele dragi de acasa, o agenda si un cosulet cu specialitati gastronomice romanesti oferite de catre sponsori. “Concurentii de diferite varste au fost alesi printre romanii emigranti in Italia pentru munca, studiu, sport, cunoscuti pentru diversele lor talente, cu scopul de a-i promova”, spune organizatoarea Irina Tirdea. Majoritatea avea chiar mai mult decat un talent, precum George Lupascu, care a cantat 2 cantece populare scrise chiar de el: “Daca ar fi fost posibil sa ofer conationalilor mei ceea ce pot sa fac cel mai bine, probabil ca nu as fi emigrat in Italia si as fi venit aici doar pentru turism sau schimb cultural”. Are o munca fixa si in toate serile, dupa oboseala zilei, se pune sa compuna versuri si muzica populara, pentru ca apoi sa-si autofinantieze CDurile si DVDurile. Scrie poezii, povestiri, eseuri, de putin timp si-a incheiat romanul “Macii rosii a sperantei” iar acum e in curs de pregatire a versiunii italiene cu ajutorul unui traducator specializat. Din proprie initiativa a tradus in romana cartea “Toate melodiile” de Fabrizio de Andrè, dar nu a reusit sa il publice din lipsa de fonduri. Pasionat de desen si sculptura, gaseste timp chiar si pentru a picta. “Inima mea se simte realizata prin arta”.
Alti partecipanti: Proiectul “Mama te iubeste”, creat de Asociatia Femeilor Romance din Italia, a fost prezentat de Silvia Dumitrache. Echipa campioana Dacica impreuna cu presedintele sau Silviu Ciubotaru, s-a urcat pe scena pentru a descrie realizarile obtinute la competitii: “Sa ne amintim ca toti acesti tineri vin sa se antreneze pentru meci dupa orele de munca in santier, insa cu multa vointa de a arata capacitatile lor in fotbal”. Alina Harja, director editorial al revistei Actualitatea Magazin a primit o distinctie onorifica pentru cartea sa despre emigrarea romanilor. A citit din propriul volum “Poeziile din valiza”, scrise in doua limbi, scriitoarea Gabriela Lavinia Ninoiu a declarat ca s-ar reintoarce in orice moment acasa, unde s-a nascut, insa familia o tine aici. Ina Sava a fost cea care a explicat obstacolele pe care un actor venit din Romania le intampina cand exercita aceasta profesie in Italia, concurenta s-a exprimat printr-un monolog. “Suntem incantati sa aducem la cunostinta valorile tarii noastre prin aceasta competitie, ce creaza o bogatie artistica Italiei”, adauga Tatiana Cristea, membra a juriului. In acest an au fost foarte multe persoane in concurs: mici si mari, aproape toti intelectuali si participanti cu experienta, care au munci umile, insa cu determinare fac tot ce le sta in putere pentru a-si salva talentul.
Talente deghizate in muncitori, zidari, menajere. Ca si imigrant, aptitudinile pe care le ai trebuie sa le tii ascunse, ca un nod in gat. Talentul nu iti plateste chiria si nu iti da de mancare. Mai mute persoane din alte tari au imigrat tocmai din acest motiv, ca sa-si dezvolte propriile vocatii si sa le valorizeze din punct de vedere economic, pentru a avea mai multe oportunitati in viata. Insa au intampinat o realitate total diferita: Italia nu are nevoie de artisti, insa de forta de munca. Doar daca acea persoana nu e un geniu – dar chiar si acela trebuie sa fie descoperit si recunoscut – doar unul la o mie reuseste sa ajunga departe. Sunt mii de persoane emigrate ce canta la un instrument sau vocal, scriu, picteaza, stiu sa recite si sa danseze. Chiar daca in tara lor erau recunoscuti, aici ajung sa rasfoiasca amintiri in timp ce ingrijesc de o persoana in varsta sau mestecand cimentul intr-o galeata. Sa trimita bani acasa, sa acopere toate cheltuielile, sa plateasca chiria: dupa care, cat ramane unui imigrant la sfarsit de luna pentru a-si finanta un curs, pentru a cumpara carti, pentru a-si plati cheltuielile editurii ca sa-si vada cartea publicata sau un videoclip realizat, pentru a investi in sustinerea propriului talent, ca sa nu-l lase sa moara? Din fericire exista concursuri in cadrul comunitatii, ce nu schimba complet viata unei persoane, insa cu siguranta ii da o sansa in plus.
Raisa Ambros (22 noiembrie 2012)