“In 2011 se sarbatorea a 150-a aniversare a unirii Italiei. Copiii mei frecventau o scoala care avea si un cor. Cu aceasta ocazie, s-a organizat un concert si, in incheiere, elevii au intonat imnul national. E inutil sa spun ca printre ei erau si sase copii ‘straini’ ce, ca si ceilalti, cantau cu mana la piept. Imaginea asta m-a impresionat si de aici s-a nascut ideea documentarului. E teribil sa faci parte dintr-o comunitate, sa te simti italian, dar, in realitate, sa nu fii.”
Italieni conform Constitutiei e ultimul scurt-metraj realizat de Simona Filippini si Mateo Antonelli si va rula joi, 16 ianuarie, la ora 18:30, cu ocazia Reuniunii anuale a actionarilor Piuculture , la sediul Intersos (strada Aniene 26/A, piata Fiume) in care se va discuta programul pe 2014 .
6 orase, incepind cu Roma, Milano, Napoli, Trento, Prato si Palermo, 19 adolescenti care apar in film si care au fost “pescuiti” de pe strada.
Simona Filippini se face remarcata prin intermediul fotografiei, e fondatoarea Camera2 1, un laborator ce realizeaza “proiecte fotografice indreptate catre investigatia sociologica a realitatilor italiene contemporane.” In lucrarile ei, totul naste din curiozitate: “a-ti privi orasul cu aceiasi ochi cu care ai privi o tara exotica.” Deja din anii ’90, Roma este intradevar multi-etnica, dar aceasta evolutie nu o acceptam si in ceea ce ne priveste. In acest mod, nu progresam, se face un salt inainte, dupa care ne reintoarcem de unde am plecat. Doar 6% dintre italieni considera ca fenomenul imigratiei este astazi o prioritate: criza economica scurteaza orizonturile.”
Lucrarile Simonei erau deja interculturale: inca din 2008, cu proiectul Despre Ea, care vorbea despre dadacele care traiesc in familiile italiene, se sugera un alt tip de respect. “Femeile care traiesc cu noi in casa – si carora le cerem discretie totala – au dreptul, ca si noi, la a se exprima liber. Si apoi, e si faptul ca ele ne privesc… si, din punct de vedere profesional, fotografic, pentru mine e un subiect interesant. In orice caz, sunt persoane cu care se stabileste un raport de respect si afectiune reciproca: se vorbeste mereu despre aspectele negative, dar sunt si – sau mai ales – aspecte pozitive.”
“Eram foarte curioasa in ceea ce priveste comunitatea chineza”, povesteste Simona, “si la aceasta ora una dintre cele mai putin intelese. Nici macar prin intermediul cunostintelor nu am reusit sa stabilim un contact real cu ei. Intr-o zi, mergeam pe strada si l-am vazut pe baiatul asta, l-am oprit, i-am explicat ideea documentarului, si el a acceptat.”
Scurt-metrajul dureaza 12 minute, tinerii se prezinta, fiecaruia dintre ei le-am cerut sa aleaga un articol din Constitutie.”
- art. 1 Italia este o Republica democratica intemeiata pe munca. Unul vrea sa se faca judecator, altul pediatru, stilist, inginer, patiser, stewardesa, economist, diplomat…
- art. 3 Toti cetatenii sunt egali pe scala sociala. “Daca voi fi italiana, nu ma vor judeca?” se intreaba Marieme din Trento.
- art. 4 Republica recunoaste cetatenilor sai dreptul la munca. Asta a spus-o Mata, palermitan de origine eritreeana.
- art. 34 Toti au dreptul la educatie. Unii sustin ca “o lume fara educatie nu poate progresa”, altii subliniaza fara sa-si dea seama problema reala a abandonului scolar… din partea italienilor.
- art. 36 Muncitorii au dreptul la o retributie proportionala. “E trist sa te nasti intr-o tara si apoi sa trebuiasca s-o abandonezi” comenteaza fiul unui imigrant marocan care, astazi, dupa o generatie, experimenteaza inca o data migratia, cea a prietenilor sai.
Si din nou:
- art. 8 Confesiunile religioase sunt libere si egale în fața legii.
- art. 9 Republica promoveaza dezvoltarea culturii si a cercetarii stiintifice si tehnice.
- art. 10 Strainii au dreptul la azil.
- art. 11 Italia repudiaza razboiul.
- art. 22 Nimeni nu poate fi privat, pe motive politice, de asistenza juridica, cetatenie sau nume.
- art. 32 Italia tuteleaza sanatatea.
- art. 37 Femeile care muncesc au aceleasi drepturi cu barbatii.
O discutabila lege italiana despre cetatenie este astfel demascata de 12 minute de video care subliniaza o multitudine de disfunctii sociale, a dreptului la munca, dar si a limbii, unii vorbind acasa “normal” (in africana) si altii care, in schimb, vorbesc italiana “dar, pana la urma, avem nevoie de un traducator.” O lege care ii penalizeaza pe cei care parasesc Italia, in mod temporar, inainte de a implini 18 ani, “poate fi vorba de o familie care are dificultati economice si decide sa-si trimita copiii pentru un timp la bunicii care sunt ramasi in tara de origine”: acei tineri pierd orice drept si se trezesc ca sunt considerati straini in tara in care s-au nascut. “Diferiti de noi si diferiti de italieni” atrage atentia Misiel din Prato. Si Andrea Teng, care are un nume mixt, italo-chinezesc, are un paradox in familie: el are 19 ani si locuieste impreuna cu fratele sau (21 de ani), insa, in timp ce el e italian, fratele sau este chinez!
Un film despre continua confuzie intre italieni si straini, albi si negri, legali si ilegali, lucruri ce ar putea sa fie rezolvate usor chiar prin evitarea de a face diferente, acceptind frumusetea diversitatii. “In schimb, pare ca se lucreaza mereu categorisind – femeile, strainii – iar daca lucrezi pe partea sociala, nu esti considerat artist. Eu sunt convinsa ca arta poate ajuta la schimbarea mentalitatilor.”
“Multi mi-au spus ca e frumos acest amestec de accente si culori” in interiorul unei aceleiasi limbi si in numele unui unic sentiment de apartenenta “dar e interesant de observat ca acest lucru releva cate diferente exista si intre noi. Le cerem sa devina 100% italieni, dar ce vrea sa zica asta in definitiv?“
Diversitatea (si perceptia ei) nu este o jignire: “in clasa la mine este o fata care vine din Argentina, alta de la Napoli…” zice fetita de origine somaleza care traieste la Trento. E pur si simplu frumos sa vezi ca, in ciuda voalului, se oglindeste in ceilalti mergind pe strazile din Milano sau care iubeste din suflet Palermo, soarele, marea si zambetele, si nu l-ar parasi “pentru nimic in lume.”
“M-a impresionat gradul de constientizare a acestor tineri, ei realizeaza ca sunt punti de legatura intre cele doua culturi. Ei au, de asemenea, si o perceptie foarte puternica despre orasul lor, il iubesc, il apara. Acesti tineri stiu sa valorizeze frumusetea ce inca exista in aceasta tara si pe care noi poate am uitat-o.”
Alice Rinaldi
(13 ianuarie 2014)
Traducerea si adaptarea: Dan Popa