“Aud ca in Italia se vorbeste des despre exodul creierelor: daca in Italia ar ajunge, insa, cate un creier în loc sa fuga, ar fi foarte important ca acesta sa fie valorificat in timp util”.
Raisa Ambros, moldoveanca, face parte din Lab3, noul nostru laborator saptamanal care a luat nastere pentru a da posibilitatea tinerilor straini, imigranti si celor din a doua generatie de a se ocupa de jurnalism si intercultura tocmai pentru ca au o valoare in plus, cea de a cunoaste foarte bine comunitatile din interior.
Bucurestiul: apropierea de cinema sau de un cooking show nu este deajuns. „Am reusit sa obtin o bursa de studiu la Bucuresti: aveam 19 ani si am intrat la Academia de Teatru si Film din capitala. Patru ani pentru o licenta in film si televiziune: primul an a fost mai dificil deoarece chiar daca se vorbeste romaneste atat in Republica Moldova cat si in Romania exista, totusi, destule diferente de limba. Restul a trebuit sa invat de una singura, la facultatea de Comunicatii audio-vizuale limba reprezinta un factor important: eram singura moldoveanca de la cursul meu.” Sunt ani in care elementele teoretice si practice care apartineau de cinematografie incepeau sa se amestece. “Pentru licenta se pregateau doua lucrari, una era teoretica si alta reprezenta un scenariu pentru un lungmetraj, dupa care am urmat un master in Teoria si Critica de Cinema. Cel mai interesant an de studiu a fost unul proactiv si multidisciplinar. Se realizau filme de scurt metraj in care fiecare student se ocupa de toate aspectele ce apartineau filialei de productie: scenaristica, imagine, montaj, regie si actorie. O rotatie de know-how in care se putea intelege cu usurinta cand celalalt e intr-un rol diferit de al tau care are diferite cerinte. “Crestea din ce in ce mai mult spiritul de echipa si se lupta impotriva narcisismului propriu al singurei meserii care apartinea filierei”.
Lucrul: ”Timp de cinci ani am lucrat la Bucuresti pentru Media Pro-picture, societatea ce furnizeaza diferite productii pentru tv: ma ocup de talk-show si cooking-show. Munca era linistita, salariul bun, dar sunt nemultumita. Sunt in 2002, am 28 de ani si pun mana pe valiza. Ma gandeam la Italia din diferite motive: o asociez cu o tara calduroasa, cu oameni ospitalieri, o tara plina de cultura si arta. Atat Republica Moldova cat si Romania impart un trecut comun si anume cel legat de limba latina, da cred ca scolile voastre sunt mai serioase. Si poate e un lucru irelevant dar am deja unele rude in Italia”.
Iluzii, o identitate injumatatita, resemnare. “Ajung la Rimini cu un obiectiv: sa ma specializez in zona televiziunii cu un master la universitatea catolica din Milano… am nevoie doar de declaratia de valoare a studiilor facute in afara… doar… Pentru a ma intretine incep sa lucrez intr-un pub, restaurant si bar: ma gandesc ca sederea mea la Rimini va fi temporara, dar de fapt obtinerea documentelor necesare se dovedeste a fi o lupta cu birocratia atat pe frontul moldav/romanesc cat si pe cel italian. Erau tocmai anii in care acest tip de cerinte nu sunau bine administratiilor publice ale statelor respective si drumul era plin de obstacole.
Timpul trece: trei ani in care ma lupt cu administratia publica a trei state si nu se realizeaza nimic. Continui sa lucrez ca si ospatarita. Singura nota pozitiva era faptul ca, in 2004, Poveste de cartier, un lungmetraj musical in stil Bollywood, cu scenariul scris de mine si de colega mea in 1999 la Bucuresti obtine o finantare pentru productie: o mare satisfactie si ceva banuti. In 2005 deja dezamagita pe plan birocratic decid sa ma transfer la Roma: nu ma mai intereseaza recunoasterea titlurilor, incerc sa ma resemnez muncind. Munca umila care m-a invatat multe lucruri.
Scrierea, alegerea limbii, apropierea de comunitate. Neavand familie, timpul si banii ii investeam in formarea si in experientele profesionale. Am frecventat cursuri de creative writing ale scolii Omero si acum colaborez cu revista lor sau fac interviuri cu artisti reconstruind totodata procesele lor creative. Incep sa colaborez cu institutiile moldovenesti; pentru Actualitatea Magazin ma ocup de mostre si de evenimente, pentru portalul lumii diplomatice Easy Diplomacy am stat de vorba cu ambasadorul nostru publicand interviul in doua limbi. Multumita Teodorei, prietena mea si membra a juriului Piuculture de la MedFimFest, am ajuns la Laboratorio di Comunicazione di Piuculture.
Pentru moment muncesc ca secretara, dar am inteles ca vreau sa scriu si ca e minunat sa pot alege limba in care sa ma exprim (in romana, engleza, rusa, franceza, italiana). Ultimul pas si cel mai dificil este sa implic pe acest plan cultural persoane din comunitatea mea”.
Marco Corazziari
(12 aprilie 2012)
Traducerea si adaptarea de Andreea-Gabriela Ungureanu