Poeziile ingrijitoarelor din Moldova care au emigrat in Italia. Pare ciudat, dar la capitolul unsprezece din ghidul „Moldoveni in Italia. Ghid pentru orientarea si integrarea sociala a moldovenilor in Italia” regasim cateva poezii. Ar putea sa para cel mai nepotrivit capitol pentru a ne povesti despre un ghid creat din dorinta de a da informatii si de a orienta moldovenii din Italia, insa nu este asa. Poeziile reprezinta durerea, chinul si oboseala celor care, deseori, traiesc zi de zi 24 din 24 alaturi de o persoana in varsta si poate chiar fara acte in regula. Reprezinta, asadar, conditia unei singuratati pe care ghidul si persoana care l-a creat, Tatiana Nogailic, ar vrea sa o aline, eventual dand viata altor vise.
Majoritatea moldovencelor lucreaza ca ingrijitoare, baby-sitter sau in agentii de curatenie; iar barbatii moldoveni lucreaza in firme de constructii. 70%dintre moldoveniofera servicii de ingrijire. Ei sunt a treia comunitate de imigranti din Est prezenta in Italia dupa romani si ucraineni.
Erau aproximativ sapte mii in 2003, numerele au urcat la 150 de mii in 2013. Tatiana Nogailic este mediator cultural si presedinta la AssoMoldave (asociatia moldovencelor in Italia) si cunoaste atat aceste numere, cat si multe alte povesti; ea este si directoarea proiectului cu referire la ghid.
„Internetul ar putea reprezenta un ajutor pentru moldovencele care au nevoie de informatii, dar majoritatea nu stiu cum sa-l foloseasca, decat pentru a suna prin Skype. Acum cincisprezece ani cand au plecat din tara lor nu atinsesera un computer niciodata. Iata de ce acest ghid, prin informatiile sale, poate sa le fie de folos. Ca si cum ar fi, in anumite sectiuni, un fel de Pagini Aurii”.
Tatiana mai adauga „Moldovencele isi cunosc bine datoriile: sa aiba grija de cei varstnici, sa trimita economisirile acasa, dar deseori isi uita drepturile. Fac un exemplu: multe femei sunt maltratate. Noi am scris in mod clar in ghid cui sa i se adreseze pentru a cere ajutor”.
Avand in vedere ca isi petrec majoritatea timpului in casa, este foarte usor sa piarda contactul cu realitatea”. Prin urmare, ghidul reprezinta un contact cu realitatea, pentru a nu se indeparta de ea. Iar celelalte capitole le explica cum sa se descurce cu birocratia italiana, cu serviciul, cu reintregirea familiei, cu sanatatea, cu studiul in Italia si cu multe alte chestiuni foarte utile. Mai exista si un capitol creat pentru a mentine un contact cu tara de origine.
„Multe dintre aceste femei, dupa zece ani, se intorc in Moldova; de multe ori, sunt femei in varsta si singure. Noi trebuie sa le dam posibilitatea de a se intoarce acasa cu o stare de bine” – spune Tatiana. Pentru a reusi sa realizeze acest mare obiectiv, Tatiana mai are multe alte vise: un miting despre neorealismul italian „pentru ca – spune ea – moldovenii sa stie ca si italienii au trait perioade extrem de grele”; cursuri de informatica si de engleza; o biblioteca mobila; o rulota mobila in care sa fie prezenti avocati, mediatori si personal de la sindicat care sa se intalneasca cu moldovencele duminica – ziua in care se odihnesc si se intalnesc toate (precum si joia).
Ghidul este exact ceea de ce au nevoie migrantii moldoveni. Tocmai de aceea, a treia editie a avut foarte mult succes: cele zece mii de copii imprimate pe data de 10 martie, in 16 aprilie deja se terminasera. Ghidul s-a distribuit la o companie aeriana, sponsorii au fost Ambasada Republicii Moldova la Roma, Consulatul din Milano, magazinele etnice si asociatiile. Ghidul s-a distribuit in orasele in care sunt prezenti multi moldoveni: Roma, Padova, Milano, Torino, Brescia, Bologna si Parma. Cei care apartin altor comunitati, precum ucrainenii si romanii, au intrebat-o pe Tatiana cand se va face un ghid si pentru ei. Tatiana se bucura pentru ceea ce a reusit sa faca, intre timp isi pune deoparte poeziile trimise de catre conationalele ei. Poate ca aceste poezii, pe langa ghid, se vor putea include si intr-o carte. Adevarul este ca ghidul, visele Tatianei si poeziile reprezinta dorinta de a se integra mai bine si mai mult. Tatiana stie acest lucru si, precum un vulcan, nu inceteaza sa vorbeasca despre noile sale idei.
Fabio Bellumore
(17 aprilie 2014)
Traducerea si adaptarea de Larisa Stoica
LEGGI ANCHE Gli orfani moldavi ospiti nelle famiglie italiane Gli orfani moldavi: maturi nella loro innocenza Artaras, le donne moldave tra lavoro e cultura