Obtinerea cetateniei-un proces lung si anevoios pentru tinerii de origine straina

Pot fi inca considerati straini de catre lege tinerii crescuti in Italia, de origine straina dar mult mai legati de tara gazda decat de tara de origine, care studiaza, fac voluntariat si s-au integrat perfect in Italia?
Pot fi inca considerati straini de catre lege tinerii crescuti in Italia, de origine straina dar mult mai legati de tara gazda decat de tara de origine, care studiaza, fac voluntariat si s-au integrat perfect in Italia?

Au crescut in Italia, au urmat studii universitare, au facut voluntariat, vorbesc in dialect, mananca pasta, sunt suporteri ai echipelor italiene de fotbal, lupta impotriva nesigurantei locului de munca: este vorba despre noii italieni de origine straina. Care este deosebirea intre acestia si italieni? Nu au cetatenia statului in care locuiesc!

Multi straini care provin din tari ale Uniunii Europene, cat si din tari din afara Uniunii, rezidenti de multi ani in Italia, doresc sa obtina cetatenia. Este vorba despre un traseu lung si anevoios din punct de vedere birocratic, din cauza documentelor necesare pentru cerere si a conditiilor pentru aprobare. O cerinta fundamentala este rezidenta. Pentru cetatenii comunitari e de minim 4 ani, iar pentru strainii extracomunitari de 10 ani.

Venitul este o alta cerinta importanta pentru obtinerea cetateniei. Potrivit articolului 9 din legea n.91 din 1992 este necesar ca venitul din ultimii trei ani sa fie de 8.263,31 euro de persoana sau de 11.362,05 daca solicitantul este casatorit si de 516,46 euro pentru fiecare copil aflat in intretinere.

Specificarea mijloacelor de subzistenta e importanta, insa frecvent aceasta exigenta ii impiedica pe “noii italieni” sa obtina cetatenia. Luam ca exemplu cazul Evelinei, o tanara nascuta in Bulgaria care locuieste in Italia de la varsta de 12 ani si datorita unei burse de studiu a absolvit Facultate de Drept. “Am venit in Italia deoarece mama mea locuia aici de 3 ani si lucra ca ingrijitoare. M-am adaptat foarte usor in noua tara chiar daca situatia noastra economica nu era buna. Locuiam cu bunicii inainte de a veni in Italia, si doar aici mi-am dat seama cate sacrificii a facut mama pentru a ma intretine. Dorinta ei cea mai mare era aceia de a absolvi o facultate pentru a avea un trai mai bun.” In ciuda numeroaselor dificultati, mamei Evelinei i s-a implinit visul, dar au aparut alte probleme. “Imediat dupa absolvirea facultatii am inceput sa-mi caut de lucru. Cand eram studenta, in weekend, lucram ca babysitter si ospatarita, am facut si voluntariat si serviciu civil. Problema pe care o intampin acum este ca nu pot participa la concursurile publice deoarece nu am cetatenia italiana.” Evelina impreuna cu mama sa doreau sa faca cererea cu cativa ani in urma, dar situatia economica a nucleului familial nu a permis acest lucru. “Din pacate mama mea avea un salariu modest si nu reusea sa ajunga la 8 mii de euro pe an. Uneori era nevoita sa lucreze la negru sau sa accepte sa fie platita mai putin doar ca sa aiba un loc de munca.”

italiano-280x222Cazul Evelinei e emblematic deoarece multi tineri straini se afla in situatia ei, nu sunt considerati italieni desi sunt mult mai legati de Italia decat de tara de origine. “Nu am crezut niciodata ca lipsa cetateniei poate fi un obstacol pentru mine. Nu-mi reneg originea, dar traiesc in Italia, aici am crescut si aici mi-as dori sa raman pentru ca ma simt italianca din toate punctele de vedere. In ziua de azi este dificil sa gasesti un loc de munca, dar imi doresc doar sa am aceleasi posibilitati ca si ceilalti, sa pot sa aspira macar la meseria pentru care am studiat si sa obtin cetatenia pe aceasta cale. Aceasta bucata de hartie este doar formala, deoarece ma simt italianca iar acest lucru nu-l poate schimba nici o lege.” Evelina a studiat dreptul si doreste sa puna in evidenza lacunele din legislatia pentru obtinerea cetateniei. “Din punctul meu de vedere cerinta referitoare la situatia economica ar trebui analizata in functie de caz: nu mi se pare normal ca integrarea sa depinda  de factori economici mai ales cand vorbim de studenti care nu au un venit dar au un rol important in dezvoltarea tarii.”

Un alt caz este cel al Ianei, o tanara de 25 de ani licentiata in turism la Verona. Ea locuieste de 10 ani cu parintii in Italia, la Brescia insa fara cetatenie. Pentru Iana lucrurile sunt mai complicate deoarece Moldova nu face parte din Uniunea Europeana si este nevoita sa reinnoiasca permisul de sedere frecvent. “Dupa absolvirea facultatii a fost dificil sa-mi gasesc un loc de munca, frustrarii s-a adaugat si permisul de sedere caruia ii scadea valabilitatea.” Pana la urma, Iana a lucrat o perioada la Expo, insa contractul a expirat si cauta in continuare de lucru. “Sunt multe oferte de lucru in domeniul turismului in strainatate dar daca ceri reinnoirea permisului de sedere in Italia, nu ai voie sa parasesti tara”. Tanara are acelasi accent ca italienii din Brescia, iar daca numele nu ar da-o de gol nimeni nu si-ar da seama ca are origini straine. “Ar fi mult mai usor daca as avea cetatenia, insa deja reinnoirea permisului de sedere este complicata. Faci cererea pentru reinnoire si iti ajunge cand este pe punctul de a expira. Cand studiam si eram sub tutela parintilor era mai usor sa obtin permisul de sedere, acum insa am nevoie de un loc de munca pentru a fi in regula. Atunci cand este vorba de cetatenie, nu se tine cont de faptul ca locuiesc de multi ani in Italia, am studiat si am muncit aici.”

Lipsa locurile de munca in Italia nu are legatura cu strainii care locuiesc aici, ci mai degraba ar trebui sa ne gandim la diferenta subtila dintre un strain si un italian. Uneori cei care sunt considerati straini de catre lege au toate calitatile necesare pentru a fi cetateni de seama ai acestui stat.

Ania Tarasiewicz

(20 gennaio 2016)

Traducerea si adaptarea de Alina Barbulescu

Citeste si: