TINERI STRAINI IN ITALIA – dar cine se simte strain ?

Celina, Elizabeth, Salman, Topu, Jarome si Stefania sunt sase tineri diversi unul de celalalt dar ii leaga faptul ca au toti origine straina. Unii s-au nascut in Italia, altii au juns aici in jurul varstei de 20 de ani, zi de zi se confrunta cu persoane de varsta lor, amici, colegi si fiecaruia dintre ei i-a fost adresata intrebarea: de unde vii? Ca si cum de mare importanta ar fi locul de origine!E nostim cand, de exemplu, Jerome, un tanar filipinez cu pielea maronie, raspunde in dialect roman : „ Eu sunt de loc din Roma „ adevarat de altfel, pentru ca tagalog, limba filipineza, abia daca o intelege. Salman e din Afganistan si a ajuns in Italia in 2008 la varsta de 22 ani chiar daca voiajul sau incepuse mult inainte , trecand prin Iran, Turcia si apoi in Grecia unde s-a oprit pentru 1 an. Din pacate Grecia nu oferea  multe posibilitati pe piata muncii motiv pentru care si-a reluat calatoria pana sa ajunga in Italia. De cate ori cineva il intreaba despre trecutul sau in Afganistan, coboara usor privirea si schimba discursul.  Astazi este angajat cu un contract de munca part time pe durata nedeterminata si a inaintat cererea in vederea obtinerii cetateniei italiene. Este musulman, dar nu foarte practicant. Uneori se gaseste vreun coleg, din cei ce se cred „ simpatici „ care exagereaza cu glume pe seama atentatelor ISIS.  „Repetate la nesfarsit glumele nu mai sunt distractive , iar eu raspund pe acelasi ton. Pentru ca rasismul inseamna ignoranta.  Daca nu incercam sa cunoastem persoana pe care o avem in fata, daca nu am calatorit vreodata, poate ca e normal sa avem limite si prejudecati”, povesteste Salman. Ar vrea sa merga in Suedia sau in Anglia pentru un viitor mai bun „dar cand prinzi radacini intr-un loc e dificil sa pleci renuntand la tot „ ,conclude Salman.Topu, originar din Bangladessh are 25 de ani si a ajuns in Italia in 2012 la varsta de 17 ani. Ceva nu e tocmai in regula, exact! In 2012 pentru a reusi sa obtina documentele necesare , a fost nevoit sa declare ca este minor, astfel incat, chiar daca in realitate are 25 de ani, din acte rezulta ca are 21 de ani.  Vicleana alegere  s-ar putea spune, strainii capabili de orice doar sa ramana in Italia, dar in acelasi timp o alegere care l-a costat destul de mult. Pentru ca in felul acesta a pierdut anii de scoala gimnaziala si liceu din Bangladesh si doi ani de universitate urmati in Anglia. In Italia lucreaza ca vanzator, o munca necalificata iar uneori aude colegi mai in varsta plangandu-se de strainii care vin in Italia si le „fura „ locurile de munca. Topu le raspunde adesea razand: „ eu cunosc 5 limbi straine, in timp ce voi abia vorbiti corect italiana, asa ca e normal sa ma angajeze pe mine !” Topu stie ce poate si stie ce vrea, care ii sunt obiectivele. Vrea sa isi deschida o afacere proprie. Intre timp a terminat scoala gimnaziala in Italia si vrea sa frecventeze un curs seral pentru a absolvi liceul.Celina este romanca si a venit in Italia la 23 de ani. La inceput a fost ajutata de fratii mai mari, deja stabiliti in Italia de ceva timp, dar apoi a hotarat sa ramana pe cont propriu pentru a fi independenta. A inceput sa lucreze intr-o pizzerie in ture obositoare cu un salariu redus la minim. A continuat impasibila, nevoita fiind nu doar sa se intretina, dar si sa isi ajute parintii din Romania. „Nu ma simt deloc inferioara italienilor, dimpotriva, uneori chiar superioara, spune razand, indeosebi pentru  determinarea pe care o am cand lucrez si pentru viziunea pe care o am asupra vietii. Nu toti ii dau aceeasi valoare, spune Celina”. Este o tanara puternica Celina, cu multe responsabilitati pe umeri. A fost nevoita sa renunte la universitate pentru a putea lucra. Ii lipseste un an pentru a-si termina studiile si cu siguranta intr-o zi va reusi.Stefania s-a nascut in Italia dar are origini columbiane. Nu pare deloc a fi de origine straina, o tradeaza doar numele, tipic sudamerican. „ Am crescut cu mama care imi vorbea mereu in spaniola iar cand eram mica aveam dificultati in a pronunta bine cuvintele in italiana, motiv pentru care unii colegi de scoala radeau pe seama mea . Se intampla uneori ca in Italia sa fiu considerata straina, in timp ce mergand in Columbia sa fiu vazuta drept italiana. Nu aveam identitate „ , explica Stefania.Elizabeth, care s-a nascut in Italia, cu mama filipineza si tata chinez, beneficiaza de un bogat bagaj cultural asiatic. Ceva unic, dar care uneori , din nefericire,  nu e  inteles de toti. „ O data la scoala, parinti italieni au spus copiilor sa nu ramana langa fratele meu care, in opinia lor,  ar fi putut avea Sars .” isi aminteste zambind Elizabeth.Impresia care ne-o lasa  discutia cu acesti tineri e ca cine ajunge in Italia la o anumita varsta e pregatit sa infrunte unele dificultati si prejudecati iar cine se naste aici intalneste diferente care in mod normal nu ar trebui sa existe. Acesti tineri, pe langa originea straina au in comun si dorinta de a deveni mai  buni , de a lupta pentru realizarea propriilor vise. 

Amarilda Dhrami

(25 ianuarie 2017)

Traducerea si adaptarea de Laura Mitrea

Citeste si:

RIFORMA DELLA CITTADINANZA: STORIE DEGLI “STRANIERI” IN ATTESAIL COMPUTER: DIECI MINORI STRANIERI ALLA CONQUISTA DELL’INFORMATICASCUOLA E ALUNNI STRANIERI: IMPARARE DALLA MULTICULTURALITÀ