Chiar daca o cunosti de mult timp pentru ca ati fost colege la aceeasi publicatie, astazi din cauza programului incarcat pe care il are, un interviu cu Raisa Ambros trebuie programat din timp. Este in trecere prin Roma, petrece aici cateva zile inainte de intoarcerea in Londra post-Brexit, la care „nimeni nu se astepta, nici macar eu”. Cand se conecteaza pe Skype la ora convenita, povesteste ca a lucrat pana tarziu pentru urmatorul numar al revistei pe care o conduce, Social Value & Intangibles Review, fondata in anul 2015 de catre Think Tank-ul britanic, Centre for Citizenship, Enterprise and Governance (CCEG).
Revista este ca si copilul ei, ne povesteste Raisa, care este inscrisa in Ordinul Jurnalistilor de mai bine de doi ani. Legitimatia a obtinut-o cu Piuculture, datorita investigatiilor facute pe teren, a conferintelor si interviurilor realizate in cadrul comunitatii si institutiilor. Daca trebuia promovat ziarul intr-o ocazie oficiala, se ocupa Raisa pentru ca este persoana care merge direct la subiect, stie sa vobeasca cu oamenii si nu cedeaza in fata obstacolelor. In timpul interviului, ii suna telefonul mobil : ”trebuie sa raspund un moment, este o colega” si incepe o conversatie in rusa, una dintre cele cinci limbi straine pe care le cunoaste. „Acesta este farmecul Londrei” explica cateva momente mai tarziu, „poti cunoaste oameni din toata lumea si vorbi o limba diversa cu fiecare dintre ei”
Raisa a abordat tema valorii sociale dintr-o intamplare. Galleota este o conferinta care s-a tinut la Vatican, in vara anului 2014, unde Olenga Ta’eed, profesor la Universitatea din Northampton, a explicat rolul valorii sociale in lupta impotriva saraciei. Raisa face schimb de date de contact, marturisind ca este interesata de initiativa si ulterior trimite un CV. Pimul raspuns pe care il primeste este negativ, dar dupa sase luni este din nou contactata pentru a face parte din proiectul SEISMIC, cu ideea de a crea o revista. “Le-am propus sa facem un site multilingvistic, dupa sablonul Piuculture, dar ei inclinau pentru varianta tiparita. Mi-au spus: ne dorim o revista, daca te simti pregatita pentru aceasta provocare, bine ai venit in echipa! Si eu am acceptat”.
Lunile care au urmat au fost destul de grele. Anglia nu este Italia, daca nu cunosti bine limba, chiar si scrierea unui email poate fi o misiune dificila: “uneori au fost neintelegeri, tocmai de aceea reciteam de mii de ori pentru a fi sigura ca am inteles mesajul si m-am facut inteleasa la randul meu” marturiseste. Munca este grea, uneori petrec in fata computerului chiar si 16 ore pe zi, daca sunt termene limita foarte stranse si se comit greseli, cu severitate se corecteaza totul in fata echipei: “astazi stiu ca e corect sa procedezi asa, vad latura profesionala a raportului si inteleg ca e un mod de a te stimula sa fii mai bun. Dar in acele timpuri treceam printr-o situatie mai delicata si luam lucrurile personal” .
Dar nu datorita limbii a fost selectionata de catre CCEG: rolul Raisei este de a internationaliza proiectul si, partea cea mai dificila, de a gasi fonduri pentru revista. Primul numar este lansat din fonduri proprii, iar meritul este al autorilor care trimit articole in mod gratuit. Este un numar inovativ, multilingv, distribuit online pe platforma Issuu si tiparit pentru anumite institutii selectionate. Dar pentru al doilea numar nu au mai fost fonduri si in vara anului 2015 Raisa ramane fara serviciu. „A fost un soc: am investit atat de mult in acest proiect si nu puteam sa cred ca s-a terminat”. Pentru a se intretine, cauta alte colaborari, dar continua sa viseze la al doilea numar al revistei. Astfel ca, in toamna cand este chemata de CCEG pentru a continua cu cel de-al doilea numar, ea il are deja proiectat in minte.
„Au existat evolutii in cercetare: think tank-ul a identificat noi sisteme pentru masurarea valorii sociale , iar revista reprezenta un instrument esential pentru promovarea acestora ”, ne explica Raisa. Lucrul debuteaza cu o viteza dubla: contacteaza din nou autori chienzi, arabi, rusi, turci si iese cel de-al doilea numar „cu durere si entuziasm”, intr-o editie de 128 pagini, care atrage noi cititori si potentiali sponsori. Se da ok-ul pentru cel de-al treilea numar, iar diversitatea continutului este in crestere. Sharon Stone accepta sa fie intervievata si sa apara pe coperta, iar prima doamna a Costei Rica ii acorda un interviu, pe care si l-ar fi dorit mai lung; isi fac aparitia noi autori internationali si incep sa apara si primii sponsori. Succesul si interesul nu intarzie: „recent pe Linkedin am postat un anunt pentru formarea noului comitet consultativ si am primit numeroase cv-uri , din care am format o echipa de 14 oameni”. Va urma un al patrulea numar? „Da, Hillary Clinton va aparea pe coperta, si mai tarziu ne va acorda un interviu”. Internet-of-Value-Blockchain Alliance for Good, se numara printre proiectele noi, care isi propune sa transforme valoarea sociala in moneda digitala: „inseamna ca in viitor la bar putem plati pentru o cafea 90% in termeni financiari si 10% in valoare sociala”, un fel de Bitcoin al valorii sociale.
Astazi Raisa locuieste la Londra, unde continua sa-si perfectioneze cunostintele de engleza si datorita unei burse de studiu ce ii va fi acordata de CCEG, pregateste un doctorat despre rolul femeii in ledeaship-ul unei tari. Este a patra tara pentru ea, dar nu o vede ca pe un obiectiv final. „Aici sunt multe posibilitati de a cunoaste oameni, de a participa la evenimente, de a te infiltra in cercurile potrivite” dar „pentru a reusi intr-un sector trebuie sa fii foarte bun, si obiectivul meu este de a ma autodepasi pentru a-mi pastra locul de munca”. Desigur ca, limba este fundamentala, dar nu mai reprezinta obstacolul de acum doi ani: „lucrand cu englezi am invatat sa inteleg mai bine modul lor de abordare a celor din jur. Ma catalogau drept nepoliticoasa, dar continui sa invat : astazi , des recitesc email-urile si ma intorc la text pentru a vedea unde as putea adauga un te rog in plus ”, povesteste razand.
Pare un basm cu final fericit, dar este doar povestea cuiva care a ales sa nu renunte: „cu timpul am inteles ca toate lucrurile mai putin placute prin care trecem in viata, se intampla pentru a ne elibera de ceea ce e inutil, de ceea ce nu face parte din destinul nostru si pentru a face loc lucrurilor frumoase care vor urma. Cateodata ti se ofera o oportunitate: poti decide ca nu esti pregatit, sau o poti accepta, demonstrand ca o poti face. Si chiar daca nu ai toate calitatile necesare pentru a face acest lucru, de nevoie vei invata”.
Lectia, pentru Raisa, este doar una: „sa nu-ti fie teama sa o iei de la capat, indiferent de varsta, in orice situatie: trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe”.
Traducerea si adaptarea de Dana Afocsoaie
Citeste si: